10 definiții pentru cămăraș

cămăráș sm [At: DOSOFTEI, V. S. 34 / V: camar~ / Pl: ~i / E: cămară + -aș] 1-2 (Înv) Funcție și rang de slujbaș la cămara (11) domnitorului sau la alte servicii ale cămării domnești Si: camerier (3), cămărar (1-2), șambelan. 3 (Înv) Boier care avea funcția de cămăraș (1) Si: camerier, cămărar (3), șambelan. 4 (Înv; șîs mare- ~, ~ul-cel-mare, vel~) Grad și funcție ale boierului de rangul doi (după vel grămătic) care avea în grijă veniturile cămării (14) domnești și cheltuielile curții, precum și jurisdicția negustorilor străini. 5 (Înv; îas) Boier cu funcția de cămăraș. 6-7 (Înv; îs) ~ul al doilea, vtori-~ Funcție și grad al funcționarului care urma ierarhic după marele cămăraș (1) și, împreună cu caftangiul, avea grijă de garderoba domnului. 8 (Înv; îas) Funcționar cu gradul de cămăraș (5). 9 (Înv; îs) ~-de-izvoade Logofăt-de-taină. 10 (Înv; îs) ~-de-catastișe Funcționar care purta condica ostașilor. 11-12 (Înv; îs) {Marele) ~ al ocnelor Funcție și rang al boierului de la casa domnului, care administra în credință (în regie) ocnele de sare, când venitul lor nu se vindea. 13 (Înv; îas) Boier cu funcția de cămăraș (8). 14-15 (Înv; pex; îas) Intendent și casier la salinele statului. 16 (Îrg) Funcționar al oficiului statului unde schimbau moții aurul din mine. 17 (Îrg) Intendent la o mănăstire Si: cămărar (1).

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș.

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (Învechit) Slujbaș la odăile domnitorului, în special la camera de dormit. V. șambelan, camerier. Mai întinse și mai luminate erau sălile de adunare, cămările feluritelor dregătorii și odăile locuite de cămărași. ODOBESCU, S. A. 131. ◊ Marele cămăraș = boier însărcinat cu administrarea veniturilor vistieriei domnești. Cămăraș (al ocnelor) = boier însărcinat cu administrarea (pe seama domnului) a ocnelor de sare. Vătaful... dă socoteala cămărașului de la Tîrgul Ocnii. I. IONESCU, P. 354. Cămăraș din Ocna Veche. TEODORESCU, P. P. 337. ♦ Intendent. Vavila-i cămărașul mănăstirii, el învîrtește toate. HOGAȘ, DR. II 240.

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (Înv.) Slujbaș la odăile domnitorului, în special la camera de dormit. ♦ Intendent. – Din cămară + suf. -aș.

cămăráș s. m., pl. cămăráși

cămăráș s. m., pl. cămăráși

cămăraș m. 1. slujitor al cămarei: odăile locuite de cămărași OD.; 2. (Marele) odinioară, tezaurarul particular al Domnului sau șambelanul Curții; 3. mai marele peste ocne.

cămăráș m. (ung. kamarás). Sec. 16-18. Slujitor al cămăriĭ (al vistieriiĭ domneștĭ). Marele cămăraș, boĭer de rangu al doilea, tezauraru particular al domnuluĭ orĭ șambelanu curțiĭ domneștĭ (V. camerier). Cămăraș de izvoade (saŭ logofăt de taĭnă), boĭer de rangu al treilea, incasator [!] al unor taxe (de la bresle). Cămăraș de ocnă, șefu ocnelor. Cămăraș de rafturĭ, rahtivan. Sec. 19. Casier, intendent, iconom (ca cel ce incasează baniĭ la scrîncĭov [!]. – În est camaraș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cămăráș, cămărași, s.m. – (reg.) Persoană însărcinată cu păstrarea alimentelor (la obiceiul Vergelului) sau a băuturii (în cadrul ceremoniilor de nuntă). – Din cămară (< lat. *camara < vgr. kamara „boltă” > vsl. kamara, Scriban, DEX) + suf. -aș (DEX, DLRM, MDA).

Intrare: cămăraș
cămăraș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cămăraș cămărașul
plural cămărași cămărașii
genitiv-dativ singular cămăraș cămărașului
plural cămărași cămărașilor
vocativ singular
plural