CĂMĂRAȘ, cămărași, s. m. (Învechit) Slujbaș la odăile domnitorului, în special la camera de dormit. V. șambelan, camerier. Mai întinse și mai luminate erau sălile de adunare, cămările feluritelor dregătorii și odăile locuite de cămărași. ODOBESCU, S. A. 131. ◊ Marele cămăraș = boier însărcinat cu administrarea veniturilor vistieriei domnești. Cămăraș (al ocnelor) = boier însărcinat cu administrarea (pe seama domnului) a ocnelor de sare. Vătaful... dă socoteala cămărașului de la Tîrgul Ocnii. I. IONESCU, P. 354. Cămăraș din Ocna Veche. TEODORESCU, P. P. 337. ♦ Intendent. Vavila-i cămărașul mănăstirii, el învîrtește toate. HOGAȘ, DR. II 240.