12 definiții pentru călugărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călugăríe sf [At: PRAV. MOLD. 165/2 / Pl: ~ii / E: călugăr + -ie] 1 Viață de călugăr (1) Si: călugărit2 (3). 2 (Pex) Mănăstire.

CĂLUGĂRÍE s. f. 1. Viață de călugăr. 2. Mănăstire. – Călugăr + suf. -ie.

CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Călugăr + suf. -ie.

CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr; p. ext. mănăstire. Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîrăsc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53. N-am fost de călugărie, Ci-am fost de căsătorie. SEVASTOS, C. 169.

CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Din călugăr + suf. -ie.

CĂLUGĂRÍE f. Viață de călugăr. [Art. călugăria; G.-D. călugăriei; Sil. -ri-e] /călugar + suf. ~ie

călugărie f. 1. starea sau vieața călugărilor; 2. mănăstire: trimise fata la călugărie.

călugăríe f. Starea saŭ vĭața de călugăr: s’a dus la călugărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călugăríe s. f., art. călugăría, g.-d. călugăríi, art. călugăríei

călugăríe s. f., art. călugăría, g.-d. călugăríi, art. călugăríei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLUGĂRÍE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.

CĂLUGĂRIE s. (BIS.) monahism, (rar) monahie.

Intrare: călugărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călugărie
  • călugăria
plural
genitiv-dativ singular
  • călugării
  • călugăriei
plural
vocativ singular
plural

călugărie

  • 1. Viață de călugăr(iță).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: monahie (monahism) monahism un exemplu
    exemple
    • N-am fost de călugărie, Ci-am fost de căsătorie. SEVASTOS, C. 169.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîrăsc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Călugăr + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09