călușari m. pl. ceată de vre-o 12 flăcăi jucători, cu clopoței la picioare, cari, în săptămâna Rusaliilor, merg prin sate săltând un joc tradițional. [De la căluș, după săriturile jocului lor].

călușárĭ m. pl. Ceată de vre-o 12 flăcăĭ care, în Duminica Rusaliilor saŭ și alte dățĭ, execută dansurĭ naționale în sunetu zurgalăilor pe care-i aŭ legațĭ la picioare.

călușar sm [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~uceniu (pl: ~nii) sn, ~ucer (pl: ~ucere) sn, (înv) ~an, ~șer / Pl: ~i / E: căluș + -ar] 1-3 (Art; lpl) Căluș (18-20). 4 (Lpl) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută jocul tradițional călușul (18). 5 Fiecare dintre flăcăii care joacă dansul călușului (18). 6 (Pex) Comedian.

CALUȘÁR, (2) călușari, s. m. 1. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat de un grup de flăcăi (de obicei 12), sub conducerea unui vătaf. 2. Flăcău care joacă acest dans. Să fi văzut, spre exemplu, banda de călușari care venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.

CĂLUȘÁR, (2) călușari, s. m. 1. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodia după care se execută acest dans. 2. Flăcău care joacă acest dans. – Probabil din căluș + suf. -ar.

CĂLUȘÁR ~i m. 1) la pl. art. Dans popular executat de bărbați, care se joacă în săptămâna rusaliilor. 2) Fiecare dintre flăcăii care execută acest dans. /caluș + suf. ~ar

călușár s. m., pl. călușári

călușár s. m., pl. călușári

călușar

călușar, -șari.

CĂLUȘÁR s. 1. (reg.) căluș. (~ este flăcăul care dansează călușul.) 2. (COR.; la pl. art.) călușul (art.). (~ul se joacă de către flăcăi.)

CĂLUȘAR s. 1. (reg.) căluș. (~ este flăcăul care dansează călușul.) 2. (COR.; la pl. art.) călușul (art.). (~ se joacă de către flăcăi.)