2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călítă sf [At: CDDE / Pl: ? / E: cale + -iță] 1-2 (Șhp) Cale (1) (îngustă).

călit2, ~ă a [At: I. CR. III, 228 / Pl: ~iți, ~e / E: căli] 1 (D. metale) Întărit prin călire (1). 2 (D. oameni) Întărit. 3 (D. alimente) Prăjit în grăsime.

CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.

CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.

CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. 1. (Despre metale) întărit prin călire. Fier călit. Oțel călit. 2. Fig.. (Despre oameni, p. ext. despre colectivități) întărit, oțelit, rezistent; încercat, experimentat. Și mai are încă, Pe-mprejur de stîncă, Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vină. ALECSANDRI, P. P. 63.

CĂLÍT3, -Ă, căliți, -te, adj. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. Varză călită.

CĂLÍT2, -Ă, căliți, -te, adj. I. 1. (Despre metale) Întărit prin călire. 2. Fig. (Despre oameni) Întărit, rezistent; încercat. II. (Despre alimente) Prăjit în grăsime. – V. căli.

călit a. 1. întărit prin căleaiă: fier călit; 2. varză călită, prăjită cu ceapă în grăsime; 3. fam. beat.

călit, -ă adj. Întărit pin căleală. Varză călită. (Munt.), tăĭată fin și prăjită puțin. Fig. Cam beat, pilit, cherchelit, mahmur.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLÍT adj. v. fortificat, încercat, întărit.

CĂLÍT adj. (TEHN.) oțelit, (pop.) iuțit. (Metal ~.)

călit adj. v. FORTIFICAT. ÎNCERCAT. ÎNTĂRIT.

CĂLIT adj. (TEHN.) oțelit, (pop.) iuțit. (Metal ~.)

Intrare: călită
călită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călit (adj.)
călit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călit
  • călitul
  • călitu‑
  • căli
  • călita
plural
  • căliți
  • căliții
  • călite
  • călitele
genitiv-dativ singular
  • călit
  • călitului
  • călite
  • călitei
plural
  • căliți
  • căliților
  • călite
  • călitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călit (adj.)

etimologie:

  • vezi căli
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRM