2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLÍRE, căliri, s. f. Acțiunea de a (se) căli. ♦ Tratament termic al oțelului, care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial. – V. căli.

CĂLÍRE, căliri, s. f. Acțiunea de a (se) căli. ♦ Tratament termic al oțelului, care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial. – V. căli.

călire sf [At: IOANOVICI, TEHN. 112 / Pl: ~ri / E: căli] 1 Tratament termic al oțelului care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficiali Si: căleală (1), călit1, oțelire. 2 Încălzire a fierului pentru a-l putea lipi de alt fier Si: fierbere. 3 (Fig; d. oameni) Întărire. 4 Căleală (3).

CĂLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) căli. 1. Mărirea durității și rezistenței unui metal, prin răcire, după încălzire la temperaturi înalte. Prin călire, suprafața metalului devine mai rezistentă la uzură, iar corpul lui mai tenace și mai rezistent la încovoiere și la lovire. 2. Fig. întărire, oțelire (fizică sau sufletească); dobîndire de cunoștințe, de experiență. Călirea organismului. a Adevărata călire a cadrelor se realizează în munca practică pentru înfăptuirea politicii și hotărîrilor partidului, pentru îndeplinirea sarcinilor de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686.

CĂLÍRE, căliri, s. f. Acțiunea de a (se) căli.

CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Din sl. kaliti.

CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Din sl. kaliti.

căli [At: DOSOFTEI, PS. 148 / Pzi: ~lesc / E: vsl калити] 1-2 vtr A (se) mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă Si: a (se) oțeli. 3 vt A încălzi fierul ca să poată fi lipit de alt fier Si: a fierbe. 4-5 vtr (Fig) A (se) face puternic, rezistent Si: a (se) întări, a (se) oțeli. 6-7 vtr A (se) prăji în grăsime un aliment, în special varza. 8 vt (Fig) A trage pe sfoară Si: a înșela, a păcăli, a potcovi. 9 vt (Reg) A fura. 10 vr (Gmț) A se îmbăta puțin Si: a se afuma, a se ameți, a se chercheli, a se pili.

CĂLÍ2, călesc, vb. IV. Tranz. A prăji în grăsime (un aliment, în special varza).

CĂLÍ1, călesc, vb. IV. Tranz. 1. A mări duritatea și rezistența unui metal(în special a fierului și a oțelului) prin răcire după o încălzire la temperatură înaltă; a face mai rezistent un metal prin călire. Eu îți dau securi călite Doar în apă ne-ncepută, apă vie de izvor. DAVILA., V. V. 87. Nu e paloș de fier, Călit de vrun săbier. TEODORESCU, P. P. 571. ◊ Refl. pas. «Așa s-a călit oțelul», de N. Ostrovski. 2. Fig. A întări, a oțeli. Un soi de viteji Cum numai partidul călește! DEȘLIU, M. 72. Strașnică toamnă! înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. ◊ Refl. Eroicul Partid Comunist al Uniunii Sovietice, cea mai strălucită brigadă de șoc a mișcării muncitorești mondiale, s-a creat și s-a călit în condițiile luptei neîmpăcate împotriva dușmanilor clasei muncitoare și ai socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31. Puterea de rezistență a tînărului stat sovietic la asaltul lumii capitaliste, împletită cu puterea lui de a construi o lume nouă. s-a călit în această luptă dusă victorios sub conducerea Partidului comunist. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 2/3.

CĂLÍ, călesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la o temperatură înaltă. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) oțeli. II. Tranz. A prăji în grăsime un aliment, în special varza. – Slav (v. sl. kaliti).

A SE CĂLÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A supune organismul unui sistem de proceduri (băi de apă, aer, soare) pentru a-i mări rezistența față de unele condiții nefavorabile ale mediului. 2) fig. A deveni puternic și rezistent prin adaptarea la diferite greutăți; a se oțeli. /<sl. kaliti

A CĂLÍ ~ésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă. 2) (persoane) A face să se călească. 3) (mai ales legume) A prăji în (multă) grăsime. /<sl. kaliti

călì v. 1. a băga fierul sau oțelul roșit în apă spre a-i da o nouă tărie; 2. fam. a se îmbăta. [Slav. KALITI].

călésc v. tr. (vsl. kaliti, a stîmpăra, a răci, d. kalŭ, lut. Cp. cu fr. tremper, d. lat. temperare, a stîmpăra). Bag feru saŭ oțelu incandescent în apă rece ca să se facă maĭ tare (forostoĭesc). A căli varza (Munt.), a o tăĭa supțire și a o prăji puțin. Fig. Iron. Îmbăt, amețesc: vinu-l călise, se călise bînd. V. pilesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călire s. f., g.-d. art. călirii; pl. căliri

călíre s. f., g.-d. art. călírii; pl. călíri

căli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călesc, imperf. 3 sg. călea; conj. prez. 3 să călească

călí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călésc, imperf. 3 sg. căleá; conj. prez. 3 sg. și pl. căleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLÍRE s. (TEHN.) călit, oțelire, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

CĂLÍRE s. v. fortificare, întărire.

călire s. v. FORTIFICARE. ÎNTĂRIRE.

CĂLIRE s. (TEHN.) călit, oțelire, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

CĂLÍ vb. (TEHN.) 1. a oțeli, (pop.) a iuți. (~ oțelul.) 2. a oțeli, (reg.) a pânzui. (~ tăișul unui instrument.)

CĂLÍ vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.

căli vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA.

CĂLI vb. (TEHN.) 1. a oțeli, (pop.) a iuți. (~ oțelul.) 2. a oțeli, (reg.) a pînzui. (~ tăișul unui instrument.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călí (călésc, călít), vb.1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg.Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CĂLÍ vb. IV. În gastronomie, a prăji un aliment în puțină grăsime, înainte de prepararea propriu-zisă, pentru a coagula suprafața acestuia sau a-l rumeni, pentru a colora astfel preparatul.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂLIRE (<căli) s. f. 1. Tratament termic aplicat materialelor metalice, care constă în încălzirea la temperatură înaltă, menținerea un timp la acea temperatură, urmată de răcirea rapidă în ulei, săruri topite etc.; se efectuează în vederea măririi durității, în special a stratului superficial. 2. (BOT.) Călirea plantelor = proces fiziologic natural, manifestat la nivel celular și menținerea nivelului metabolismului și în condiții neprielnice de dezvoltare (temperaturi scăzute, secetă ș.a.).

Intrare: călire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călire
  • călirea
plural
  • căliri
  • călirile
genitiv-dativ singular
  • căliri
  • călirii
plural
  • căliri
  • călirilor
vocativ singular
plural
Intrare: căli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căli
  • călire
  • călit
  • călitu‑
  • călind
  • călindu‑
singular plural
  • călește
  • căliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călesc
(să)
  • călesc
  • căleam
  • călii
  • călisem
a II-a (tu)
  • călești
(să)
  • călești
  • căleai
  • căliși
  • căliseși
a III-a (el, ea)
  • călește
(să)
  • călească
  • călea
  • căli
  • călise
plural I (noi)
  • călim
(să)
  • călim
  • căleam
  • călirăm
  • căliserăm
  • călisem
a II-a (voi)
  • căliți
(să)
  • căliți
  • căleați
  • călirăți
  • căliserăți
  • căliseți
a III-a (ei, ele)
  • călesc
(să)
  • călească
  • căleau
  • căli
  • căliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călire, călirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) căli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Tratament termic al oțelului, care constă în încălzirea piesei la o temperatură superioară punctului de transformare, urmată de răcirea ei bruscă într-un mediu gazos, lichid sau granular, în vederea măririi durității, mai ales a stratului superficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prin călire, suprafața metalului devine mai rezistentă la uzură, iar corpul lui mai tenace și mai rezistent la încovoiere și la lovire. DLRLC
    • 1.2. figurat Întărire, oțelire (fizică sau sufletească); dobândire de cunoștințe, de experiență. DLRLC
      • format_quote Călirea organismului. DLRLC
      • format_quote Adevărata călire a cadrelor se realizează în munca practică pentru înfăptuirea politicii și hotărîrilor partidului, pentru îndeplinirea sarcinilor de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. DLRLC
etimologie:
  • vezi căli DEX '98 DEX '09

căli, călescverb

  • 1. tranzitiv A mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: oțeli
    • format_quote Eu îți dau securi călite Doar în apă ne-ncepută, apă vie de izvor. DAVILA., V. V. 87. DLRLC
    • format_quote Nu e paloș de fier, Călit de vrun săbier. TEODORESCU, P. P. 571. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv «Așa s-a călit oțelul», de N. Ostrovski. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un soi de viteji Cum numai partidul călește! DEȘLIU, M. 72. DLRLC
    • format_quote Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. DLRLC
    • format_quote Eroicul Partid Comunist al Uniunii Sovietice, cea mai strălucită brigadă de șoc a mișcării muncitorești mondiale, s-a creat și s-a călit în condițiile luptei neîmpăcate împotriva dușmanilor clasei muncitoare și ai socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31. DLRLC
    • format_quote Puterea de rezistență a tînărului stat sovietic la asaltul lumii capitaliste, împletită cu puterea lui de a construi o lume nouă. s-a călit în această luptă dusă victorios sub conducerea Partidului comunist. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 2/3. DLRLC
  • 3. tranzitiv A prăji în grăsime un aliment, în special varza. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.