opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

căleapă sf vz căleap

CĂLEAP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.

CĂLEAP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.

călap sn vz căleap

călapă sf vz căleap

căleap sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~lap, ~lapă, ~pă sf, ~lep / Pl: ~e, ~uri / E: tc keleb] 1 Rășchitor. 2 (Pex) Scul.

călep sn vz căleap

❍CĂLEAP (pl. -epe) sn. Mold. Bucov. Scul de tort (🖼 750): tortul l-au depănat pe rîșchitoriu, spre a-l face ~ CRG..

CALEP s. n. v. căleap.

CĂLEAP, călepe, s. n. (Regional) Scul. Pe-o grindă, călepe de tort și linuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 69.

CĂLEAP, călepe, s. n. (Reg.) Scul. – Tc. keleb „rășchitor”.

caleap n. Mold. scul: pe o grindă călepe de tort și lânuri CR. [Turc. KELEP, rășchitor].

caleáp, V. căleap.

căleáp și caleáp n., pl. epe (turc. kelep și kullab, rîșchitor). Nord. Scul, legătură de 30-40 de jurubițe.

Ortografice DOOM

căleap (reg.) s. n., pl. călepe

căleap (reg.) s. n., pl. călepe

căleap s. n., pl. călepe

Etimologice

căleap (-puri), s. n. – 1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.

Sinonime

CĂLEAPĂ s. v. scul.

căleapă s. v. SCUL.

Intrare: căleapă
căleapă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căleapă
  • căleapa
plural
  • călepe
  • călepele
genitiv-dativ singular
  • călepe
  • călepei
plural
  • călepe
  • călepelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: căleap
substantiv neutru (N4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căleap
  • căleapul
  • căleapu‑
plural
  • călepe
  • călepele
genitiv-dativ singular
  • căleap
  • căleapului
plural
  • călepe
  • călepelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calep
  • calepul
plural
  • calepe
  • calepele
genitiv-dativ singular
  • calep
  • calepului
plural
  • calepe
  • calepelor
vocativ singular —
plural —
călep
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
caleap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
călap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căleapă substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căleapă
  • căleapa
plural
  • călepe
  • călepele
genitiv-dativ singular
  • călepe
  • călepei
plural
  • călepe
  • călepelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căleap, călepesubstantiv neutru

  • 1. regional Rășchitor mic. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Scul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: scul
      • format_quote Pe-o grindă, călepe de tort și lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.