CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, s. m., s. f., s. n. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie (într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.). 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de fierăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

călcător, ~oare [At: CORESI, PS. 62 / Pl: ~i, ~oare / E: călca + -ător] 1-2 smf, a (Înv) Învingător. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care încalcă un jurământ, o lege, o poruncă etc. Si: apostat, sperjur. 5-6 smf, a (Persoană) care năvălește (pustiind, prădând, jefuind). 7 sf Loc pe care calcă toată lumea (potecă, pod etc.) 8 sn Vas în care se tescuiesc strugurii cu picioarele. 9 sn Talpa scăunoaiei pe care calcă (1) olarul. 10 sf (Reg; mpl) Iepele războiului de țesut, pe care se apasă cu piciorul spre a schimba rostul. 11 sf Scândura pe care olarul calcă (1) lutul cu picioarele până-l face ca ceara. 12 sf (Reg; lpl) Curelele de la scândurile șelei Si: trăgători. 13 sf Parte care servește la încheierea unei case. 14 sf Dințarul cu care se calcă (31) dinții ferăstrăului. 15 sn Fier de călcat. 16 sm Persoană care calcă (27) hainele. 17 sn Călcătorie (2). 18-19 sf Instalație practicată în gardurile pescărești, pentru a permite trecerea peștelui din mare în liman sau din baltă în obor, fie pentru a permite circulația bărcilor prin garduri, fără ca să iasă peștele.

călcătorie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: călcător + -ie] 1 Meserie a călcătorului (16). 2 Atelier, încăpere special amenajate în care se calcă (27) rufele Si: călcător (17).

CĂLCĂTOR I. adj. verb. CĂLCA. Care calcă (în toate înțelesurile). II. CĂLCĂTOR sm. 1 Cel ce calcă: ~ de legi; ~de jurământ ¶ 2 Lin în care se calcă strugurii (🖼 743) ¶ 3 🔧 Scîndurica de sub scaunul de doage, numită și „tălpigă” pe care dogarul pune piciorul cînd lucrează doagele ¶ 4 pl. ⛓ Scîndurelele pe care țesătoarea pune picioarele ca să schimbe ițele; numite mai adesea „iepe” sau „tălpigi” (👉 RĂZBOIU). III. CĂLCĂTOARE sf. 1 Vas în care se calcă strugurii, numit și „jghiab” ¶ 2 Scîndura pe care olarul calcă lutul cu picioarele. IV. CĂLCĂTOREASĂ sf. Femeie care calcă rufele [lat. calcatorius, -a, -um].

CĂLCĂTORIE sf. ⊕ Loc, atelier unde se calcă rufe [călcător].

CĂLCĂTOR, -OARE, călcători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. II. S. f. 1. Scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele. 2. Vas în care se calcă (II 1) strugurii. 3. Instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă. III. S. n. 1. Mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz. 2. Unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz. 3. Pânză sau perniță pe care se calcă (III) haine, rufărie etc. – Călca + suf. -ător.

CĂLCĂTOR², -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a călca hainele sau rufăria confecționată (sau spălată) într-un atelier. Într-o odăiță se sfătuiesc tipografii. în alta, călcătorii. PAS, Z. IV 55. El este călcător cu fierul într-o croitorie. SAHIA, U.R.S.S. 115. 2. Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. Călcător de drepturile altuia. ISPIRESCU, L. 43. 3. Prădător, hoț. Afurisește... pre călcătorii acestui așezămînt. NEGRUZZI, S. I 241.

CĂLCĂTORIE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă haine, rufărie etc.

CĂLCĂTOR², -OARE, călcători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care are meseria de a calcă haine, rufărie. 2. (Rar) Persoană care calcă o lege, o dispoziție etc. ♦ Prădător, hoț. – Din călca + suf. -tor.

CĂLCĂTORIE, călcătorii, s. f. Atelier unde se calcă haine, rufărie etc. – Din călcător² + suf. -ie.

CĂLCĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care calcă hainele într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc. /a călca + suf. ~ător

CĂLCĂTORIE ~i f. 1) rar Atelier unde se calcă rufe, haine. 2) Secție într-o fabrică de confecții, în care se calcă produsele textile. [Art. călcătoria; G.-D. călătoriei; Sil. -ri-e] /călcător + suf. ~ie

călcătoare f. 1. locul unde se calcă; 2. scândură pe care olarul calcă lutul cu picioarele până ce-l face ca ceara.

călcător a. și m. care calcă: călcător de lege; 2. pl. iepele răsboiului de țesut; 3. teasc de călcat struguri.

călcătór, -oáre adj. Care calcă. S. n., pl. oare. Scăunașu războĭuluĭ de țesut. Lin de călcat strugurĭ. S. f., pl. orĭ. Mold. Ceapraz (p. dințiĭ ferăstrăuluĭ).

călcătoríe f. Locu unde se calcă: călcătorie de rufe.

călcătoare² (scândură; vas; instalație) s. f., g.-d. art. călcătorii; pl. călcători

călcător¹ (persoană) s. m., pl. călcători

călcătorie s. f., art. călcătoria, g.-d. art. călcătoriei; pl. călcătorii, art. călcătoriile (desp. -ri-i-)

călcătoare² (scândură, vas, instalație) s. f., g.-d. art. călcătorii; pl. călcători

călcător¹ (persoană) s. m., pl. călcători

călcătorie s. f., art. călcătoria, g.-d. art. călcătoriei; pl. călcătorii, art. călcătoriile

călcătoare (scândură, vas, instalație) s. f., pl. călcători

călcător (persoană) s. m., pl. călcători

călcătorie s. f., art. călcătoria, g.-d. art. călcătoriei; pl. călcătorii, art. călcătoriile

CĂLCĂTOARE s. 1. v. lin. 2. (reg.) spusc. (~ la gardurile pescărești.)

CĂLCĂTOARE s. 1. jgheab, lin. (~ pentru struguri.) 2. (reg.) spusc. (~ la gardurile pescărești.)