2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călăuzire sf [At: CONV. LIT. XX, 665 / V: (înv) ~zlire / P: ~lă-u~ / Pl: ~ri / E: călăuzi1] 1 Conducere a cuiva pe un drum (1). 2 Îndrumare. 3 Orientare.

CĂLĂUZÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi.

CĂLĂUZÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi.

CĂLĂUZÍRE s. f. Acțiunea de a călăuzi; îndrumare.

CĂLĂUZÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare.

călăuzi2 vt [At: COMAN, GL. / P: ~lă-u~ / Pzi: ~zésc / E: nct] A zăpăci pe cineva cu zgomot asurzitor.

călăuzí1 [At: ANON. CAR. / V: ~zlí / P: ~lă-u~ / Pzi: ~zésc / E: călăuză + -i] 1 vt A conduce pe cineva pe un drum. 2 vt A îndruma. 3 vr A se orienta.

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză.

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză.

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce (pe cineva) pe un drum. Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292. Din cea zare luminoasă vi- ne-un lung șir de cucoare... în văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119. Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... te vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184. ◊ (Poetic) [Luceafărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181. 2. A îndruma, a învăța, a povățui (într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.). P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16. Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52. Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4. ◊ Absol. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «după» sau «de») A se orienta, a se conduce după... În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 669. Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... – Din călăuză.

A CĂLĂUZÍ ~ésc tranz. 1) A însoți în calitate de călăuză. 2) fig. A susține cu sfaturi, cu recomandații; a îndruma; a povățui; a sfătui; a învăța. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză

A SE CĂLĂUZÍ mă ~ésc intranz. A avea în imediată apropiere, conformându-se; a se conduce; a se orienta. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză

călăuzi v. 1. a servi de călăuză; 2. fig. a conduce, a dirija.

călăuzésc v. tr. Conduc, arăt drumu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călăuzíre (-lă-u-) s. f., g.-d. art. călăuzírii

călăuzíre s. f. (sil. -lă-u-), g.-d. art. călăuzírii

călăuzí (a ~) (-lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzésc, imperf. 3 sg. călăuzeá; conj. prez. 3 să călăuzeáscă

călăuzí vb. (sil. -lă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzésc, imperf. 3 sg. călăuzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăuzeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLĂUZÍRE s. 1. v. îndrumare. 2. inițiere, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.)

CĂLĂUZIRE s. 1. conducere, dirijare, ghidare, îndreptare, îndrumare, orientare. (~ cuiva pe drumul cel bun.) 2. inițiere, introducere. (~ cuiva într-o profesiune.)

CĂLĂUZÍ vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povățui. (A ~ pe un drum; după ce principii se ~?) 2. v. îndruma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 5. a iniția, a introduce. (A ~ pe cineva într-un domeniu.)

arată toate definițiile

Intrare: călăuzire
călăuzire substantiv feminin
  • silabație: că-lă-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călăuzire
  • călăuzirea
plural
  • călăuziri
  • călăuzirile
genitiv-dativ singular
  • călăuziri
  • călăuzirii
plural
  • călăuziri
  • călăuzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: călăuzi
  • silabație: că-lă-u-zi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călăuzi
  • călăuzire
  • călăuzit
  • călăuzitu‑
  • călăuzind
  • călăuzindu‑
singular plural
  • călăuzește
  • călăuziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călăuzesc
(să)
  • călăuzesc
  • călăuzeam
  • călăuzii
  • călăuzisem
a II-a (tu)
  • călăuzești
(să)
  • călăuzești
  • călăuzeai
  • călăuziși
  • călăuziseși
a III-a (el, ea)
  • călăuzește
(să)
  • călăuzească
  • călăuzea
  • călăuzi
  • călăuzise
plural I (noi)
  • călăuzim
(să)
  • călăuzim
  • călăuzeam
  • călăuzirăm
  • călăuziserăm
  • călăuzisem
a II-a (voi)
  • călăuziți
(să)
  • călăuziți
  • călăuzeați
  • călăuzirăți
  • călăuziserăți
  • călăuziseți
a III-a (ei, ele)
  • călăuzesc
(să)
  • călăuzească
  • călăuzeau
  • călăuzi
  • călăuziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

călăuzire

  • 1. rar Acțiunea de a călăuzi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndrumare

etimologie:

  • vezi călăuzi
    surse: DEX '98 DEX '09

călăuzi

  • 1. A conduce pe cineva pe un drum.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conduce 4 exemple
    exemple
    • Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292.
      surse: DLRLC
    • Din cea zare luminoasă vine-un lung șir de cucoare... În văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... le vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184.
      surse: DLRLC
    • poetic [Luceafărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16.
      surse: DLRLC
    • Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52.
      surse: DLRLC
    • Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4.
      surse: DLRLC
    • absolut Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. 34.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se orienta, a se conduce după...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conduce orienta 2 exemple
      exemple
      • În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se călăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 669.
        surse: DLRLC
      • Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • călăuză
    surse: DEX '09 DEX '98