11 definiții pentru călărime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂRÍME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.

CĂLĂRÍME s. f. (Înv.) Oaste călare; cavalerie. – Călare + suf. -ime.

călăríme sf [At: URECHE, ap. LET. I, 114/2 / Pl: ~mi / E: călare + -ime] (Înv) Cavalerie.

CĂLĂRÍME, călărimi, s. f. (Înv.) Oaste călare, cavalerie. – Din călare + suf. -ime.

CĂLĂRÍME f. înv. (colectiv de la călăraș) 1) Totalitate a ostașilor călare; trupe de cavalerie; cavalerime. 2) Mulțime de călărași. /călare + suf. ~ime

călărime f. oaste călăreață, cavalerie.

CĂLARÍME, călărimi, s. f. (Învechit și arhaizant, în opoziție cu pedestrime) Oaste călare, cavalerie. Urmată de cocon și de călărime, trăsura se duse cu repeziciune pînă în alt popas. SADOVEANU, F. J. 129. Unul din cei mai vestiți căpitani de călărime. BĂLCESCU, O.II 105. Călărimea ușoară avea cai mici d-ai țării, sprinteni și iuți ca fulgerul. BĂLCESCU, O. I 25. Strînse el ostași mulțime. Toți voinici de călărime. TEODORESCU, P. P. 170.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

călăríme (înv.) s. f., g.-d. art. călărímii

călăríme s. f., g.-d. art. călărímii; pl. călărími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂLĂRIME s. (MIL.) cavalerie, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.

Intrare: călărime
călărime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărime
  • călărimea
plural
  • călărimi
  • călărimile
genitiv-dativ singular
  • călărimi
  • călărimii
plural
  • călărimi
  • călărimilor
vocativ singular
plural

călărime

  • exemple
    • Urmată de cocon și de călărime, trăsura se duse cu repeziciune pînă în alt popas. SADOVEANU, F. J. 129.
      surse: DLRLC
    • Unul din cei mai vestiți căpitani de călărime. BĂLCESCU, O. II 105.
      surse: DLRLC
    • Călărimea ușoară avea cai mici d-ai țării, sprinteni și iuți ca fulgerul. BĂLCESCU, O. I 25.
      surse: DLRLC
    • Strînse el ostași mulțime. Toți voinici de călărime. TEODORESCU, P. P. 170.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Călare + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09