2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cădelnițá [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țéz/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚÁ, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.

A CĂDELNIȚÁ ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță

cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.

cădélniță sf vz cădelniță

cădelniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194 / V: (reg) cad~, (înv) ~deal~, cadil~ / Pl: ~țe / E: vsl кадильница] 1 Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. 2 (Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare, întrebuințat pentru afumarea cu tămîie în timpul slujbei religioase. M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingind luminările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77. Din cădelnițe se, înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. A. II 35.

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).

CĂDÉLNIȚĂ ~e f. Vas de metal, susținut de trei lănțișoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA].

cadélniță, V. cădelniță.

cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă.

cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cădelnițá (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițeáză

cădelnițá vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițéz, 3 sg. și pl. cădelnițeáză

cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe

cădélniță s. f., g.-d. art. cădélniței; pl. cădélnițe

arată toate definițiile

Intrare: cădelnița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cădelnița
  • cădelnițare
  • cădelnițat
  • cădelnițatu‑
  • cădelnițând
  • cădelnițându‑
singular plural
  • cădelnițea
  • cădelnițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cădelnițez
(să)
  • cădelnițez
  • cădelnițam
  • cădelnițai
  • cădelnițasem
a II-a (tu)
  • cădelnițezi
(să)
  • cădelnițezi
  • cădelnițai
  • cădelnițași
  • cădelnițaseși
a III-a (el, ea)
  • cădelnițea
(să)
  • cădelnițeze
  • cădelnița
  • cădelniță
  • cădelnițase
plural I (noi)
  • cădelnițăm
(să)
  • cădelnițăm
  • cădelnițam
  • cădelnițarăm
  • cădelnițaserăm
  • cădelnițasem
a II-a (voi)
  • cădelnițați
(să)
  • cădelnițați
  • cădelnițați
  • cădelnițarăți
  • cădelnițaserăți
  • cădelnițaseți
a III-a (ei, ele)
  • cădelnițea
(să)
  • cădelnițeze
  • cădelnițau
  • cădelnița
  • cădelnițaseră
Intrare: cădelniță
cădelniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cădelniță
  • cădelnița
plural
  • cădelnițe
  • cădelnițele
genitiv-dativ singular
  • cădelnițe
  • cădelniței
plural
  • cădelnițe
  • cădelnițelor
vocativ singular
plural
cadelniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadelniță
  • cadelnița
plural
  • cadelnițe
  • cadelnițele
genitiv-dativ singular
  • cadelnițe
  • cadelniței
plural
  • cadelnițe
  • cadelnițelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cădelnița

etimologie:

  • cădelniță
    surse: DEX '09 DEX '98

cădelniță cadelniță

  • 1. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie.
    exemple
    • M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingînd lumînările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • Din cădelnițe se înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. A. II 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i da cuiva cu cădelnița pe la nas = a-i cânta cuiva ditirambi.
      surse: NODEX

etimologie: