2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căbăníță sf vz cabaniță

cabaníță sf [At: NECULCE, ap. LET. II2, 300 / V: ~ben~, căbăn~ / Pl: ~țe / E: bg кабаница, srb kabanica] 1 (Înv) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. 2 (Ban; îf căbăn~) Suman mare.

cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun).

căbániță și căbăníță, V. cabaniță.

Intrare: căbăniță
căbăniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căbaniță
căbaniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căbaniță
  • căbanița
plural
  • căbanițe
  • căbanițele
genitiv-dativ singular
  • căbanițe
  • căbaniței
plural
  • căbanițe
  • căbanițelor
vocativ singular
plural
căbăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căbăniță
  • căbănița
plural
  • căbănițe
  • căbănițele
genitiv-dativ singular
  • căbănițe
  • căbăniței
plural
  • căbănițe
  • căbănițelor
vocativ singular
plural