2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căbăníță sf vz cabaniță
cabaníță sf [At: NECULCE, ap. LET. II2, 300 / V: ~ben~, căbăn~ / Pl: ~țe / E: bg кабаница, srb kabanica] 1 (Înv) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnități. 2 (Ban; îf căbăn~) Suman mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cabániță f., pl. e (bg. kabánica, sîrb. kabànica [dim. d. kàban, mantie], de unde și turc. kapaniča și kabanyča. V. cabană 1. Vechĭ. Mantie blănită cu samur și ornată cu fir de aur și sponcĭ cu diamante pe care sultanu o dăruĭa domnilor româneștĭ împreună cu cuca, sangeacu, topuzu și sabia cînd le acorda tronu. (Această investitură a durat pînă la 1832, cînd cabanița a fost înlocuită cu hervaneaŭa). Manta boĭerească în general. Azĭ. Ban.(căbániță și căbăníță). Manta țărănească (zeghe, chebe, zăbun).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căbániță și căbăníță, V. cabaniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |