‡CABANIȚĂ (pl. -te) sf. 👕 1 Mantie cu guler lat de samur și cu mîneci lungi îmblănite, împodobită cu ceaprazuri de fir și cu copci în briliante, pe care o îmbrăca Domnul țării peste caftan la marile solemnități; cabanița și cuca o primea de la Sultan, odată cu sangiacul, topuzul și sabia, cînd i se încredința domnia: la zile mari, Domnul îmbrăca cabanița care era un fel de contoș cu ceaprazuri de fir și cu profiruri de samur I. -GH. ¶ 2 Mantie scumpă boierească: feciori de boieri, îmbrăcați cu șavanele și cu cabanițe de felurite stofe scumpe ODOB. [tc.].