12 definiții pentru cățelușă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂȚELÚȘĂ, cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea (1). – Cățea + suf. -ușă.

CĂȚELÚȘĂ, cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea (1). – Cățea + suf. -ușă.

cățelușă sf [At: PAMFILE, CER. 163 / V: cățăl~ / Pl: ~șe / E: cățea + -ușă] 1 Cățea (1).[1] 3-4 Cățea (2) (mică).

  1. Numerotare greșită a sensurilor – lipsește sensul 2. — Ladislau Strifler

CĂȚELÚȘĂ, cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea. Din întîmplare, îi ieși înainte o cățelușă bolnavă, ca vai de capul ei. CREANGĂ, P. 286.

CĂȚELUȘĂ, cățelușe, s. f. Diminutiv al lui cățea (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cățelúșă s. f., art. cățelúșa, g.-d. art. cățelúșei; pl. cățelúșe

cățelúșă s. f., art. cățelúșa, g.-d. art. cățelúșei; pl. cățelúșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȚELÚȘĂ s. (ZOOL.) (Transilv.) tăbălușă, tăbălușcă, (înv.) țincă.

CĂȚELUȘĂ s. (ZOOL.) (Transilv.) tăbălușă, tăbălușcă, (înv.) țincă.

Intrare: cățelușă
cățelușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățelușă
  • cățelușa
plural
  • cățelușe
  • cățelușele
genitiv-dativ singular
  • cățelușe
  • cățelușei
plural
  • cățelușe
  • cățelușelor
vocativ singular
plural

cățelușă

etimologie:

  • Cățea + sufix -ușă.
    surse: DEX '98 DEX '09