11 definiții pentru cârpaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRPÁCI, cârpaci, s. m. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. ♦ Meseriaș sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.

CÂRPÁCI, cârpaci, s. m. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. ♦ Meseriaș sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.

cârpáci sm [At: BĂRAC, T. 5/1 / Pl: ~ / E: bg кърпач] 1 Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Si: cârpitor. 2 Meseriaș care lucrează prost. 3 (Pgn) Persoană nepricepută, care lucrează prost.

CÂRPÁCI ~ m. 1) Meseriaș care repară obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte. 2) depr. Meseriaș care lucrează rău. /<bulg. kărpaț

CÎRPÁCI, cîrpaci, s. m. 1. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc. Față de ceilalți tractoriști, el era ceea ce este un cîrpaci pe lîngă un cizmar. MIHALE, O. 168. Cobzarul a fost crescut de moș Ioniță, cîrpaciul, în coliba de pe maidan. PAS, Z. I 196. Un om minunat cum era cîrpaciul din casa de scînduri... G. M. ZAMFIRESCU, SF M. N. II 12. Un cîrpaci de cizme... aci-n piața sta. PANN, P. V. I 30. 2. Meseriaș prost, care lucrează rău. Tot zidar. Cîrpaci însa în meserie. PAS, Z. I 100. Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogoragea înfuriat, CREANGĂ, A. 106.

cârpaciu m. 1. cel ce drege încălțăminte vechi; 2. fig. lucrător prost. [Bulg. KRAPAČĬ].

cîrpácĭ m. (bg. kŭrpačĭ). Care drege încălțăminte saŭ și haĭne vechĭ. Fig.. Lucrător saŭ scriitor prost. – Fem. cîrpace, pl. tot așa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârpáci (-paci) s. m., pl. cârpáci

cârpáci s. m. (sil. -paci), pl. cârpáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrpáci (cârpáci), s. m.1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi.

Intrare: cârpaci
  • silabație: câr-paci info
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârpaci
  • cârpaciul
  • cârpaciu‑
plural
  • cârpaci
  • cârpacii
genitiv-dativ singular
  • cârpaci
  • cârpaciului
plural
  • cârpaci
  • cârpacilor
vocativ singular
  • cârpaciule
  • cârpace
plural
  • cârpacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârpaci

  • 1. Meseriaș care peticește, care repară încălțăminte, haine etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Față de ceilalți tractoriști, el era ceea ce este un cîrpaci pe lîngă un cizmar. MIHALE, O. 168.
      surse: DLRLC
    • Cobzarul a fost crescut de moș Ioniță, cîrpaciul, în coliba de pe maidan. PAS, Z. I 196.
      surse: DLRLC
    • Un om minunat cum era cîrpaciul din casa de scînduri... G. M. ZAMFIRESCU, SF M. N. II 12.
      surse: DLRLC
    • Un cîrpaci de cizme... aci-n piață sta. PANN, P. V. I 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Meseriaș sau, prin generalizare persoană care lucrează prost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tot zidar. Cîrpaci însa în meserie. PAS, Z. I 100.
        surse: DLRLC
      • Mi-ai pus piele scoaptă, cîrpaciule, zise Mogoragea înfuriat, CREANGĂ, A. 106.
        surse: DLRLC

etimologie: