cârnat sm [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~aț / Pl: ~ați / E: ml carnacius] 1 Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș de material sintetic. 2 (Pop; îs) ~aț crud (sau verde) Cârnat proaspăt, preparat de curând. 3 (Pop) Excrement de om Si: căcat, căcârnat. 4 (Arg) Penis. 5 (Fam; fig) Șir lung. 6 (Îe) A ploua cu ~ați A fi belșug mare, ca-n basme. 7 (Pop; îe) A lungi ~ul A trage de timp. 8 (Pop; îe) A fi sătul ~ A fi foarte sătul Si: carabă, tobă. 9 Colac de cârpă pe care îl pun femeile de la țară pe cap și care servește la fixarea năframei. 10 (Fam) Om de nimic.

CÂRNAT ~ți m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente introduse în intestin de porc sau într-un înveliș artificial. [Var. cârnaț] /<lat. carnacius

cârnaț sm vz cârnat

CÎRNAT, CÎRNAȚ sm. 🍽 Maț de porc, de bou sau de alt animal, umplut cu carne tocată și cu aromate (🖼 1270); (P) F: de cînd ploua cu cîrnați. din vremurile de demult, cînd era belșug mare [lat. *carnaceus].

CÎRNAT, cîrnați, s. m. Produs alimentar constînd din umplutură de carne tocată și preparată în mod special, pusă într-un înveliș făcut din intestine de porc sau dintr-o membrană artificială. Cîrnați fripți la grătar. – Variantă: cîrnaț s. m.

CÎRNAȚ s. m. v. cîrnat.

cârnaț m. maț de porc sau de alt animal, umplut cu carne crudă, tocată și aromatizată. [Lat. *CARNACEUS (din caro, carnis)].

cîrnáț m. (lat. carnáceus, de carne. V. carne). Est. Maț de animal, maĭ ales de porc, umplut cu carne tocată. – În vest -at m. (pin infl. masculinelor în at, pl. ațĭ).

cârnat s. m., pl. cârnați

!cârnat s. m., pl. cârnați

cârnat/cârnaț s. m., pl. cârnați

cîrnat

cârnaț, -ți.

cîrnat (cîrnați), s. m. – Produs alimentar din carne și condimente, introduse în intestine de porc, oaie. – Var. cîrnaț. Megl. cărnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Pușcariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toți cu sensul primitiv. – Der. cîrnățar, s. m. (persoană care prepară sau vinde cîrnați); cîrnățărie, s. f. (magazin de cîrnați). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca și bg. kŭrnače (St. Mladenov, Spisanie za bŭlg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266).

cârnat, cârnați s. m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv.