8 definiții pentru cârmuitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmuitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: cârmui + -tor] 1-2 (Persoană) care conduce o acțiune. 3-4 (Persoană) care administrează o instituție. 5-6 (Persoană) care guvernează un stat.

CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.

CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.

CÎRMUITÓR, -OÁRE, cîrmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează, poartă grijă de bunul mers al unei instituții, al unei gospodării etc.; persoană care guvernează un stat. [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51. – Pronunțat: -mu-i-.

CÂRMUÍTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cârmuiește. [Sil. -mu-i-] /a cârmui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârmuitoáre (-mu-i-) s. f., g.-d. art. cârmuitoárei; pl. cârmuitoáre

cârmuitoáre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. cârmuitoárei; pl. cârmuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRMUITÓR s., adj. 1. s. v. conducător. 2. s. v. domnitor. 3. s. v. guvernator. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental.

CÎRMUITOR s., adj. 1. s. conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. 2. s. conducător, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s., adj. conducător, guvernant. (Forțele ~.) 4. adj. conducător, guvernamental, oficial. (Cercurile ~.)

Intrare: cârmuitoare
  • silabație: câr-mu-i-
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuitoare
  • cârmuitoarea
plural
  • cârmuitoare
  • cârmuitoarele
genitiv-dativ singular
  • cârmuitoare
  • cârmuitoarei
plural
  • cârmuitoare
  • cârmuitoarelor
vocativ singular
  • cârmuitoare
  • cârmuitoareo
plural
  • cârmuitoarelor

cârmuitor, -oare cârmuitoare cârmuitor

  • 1. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârmui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09