8 definiții pentru cârmuitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.
CÂRMUITÓR, -OÁRE, cârmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc. [Pr.: -mu-i-] – Cârmui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârmuitor, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 179 / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: cârmui + -tor] 1-2 (Persoană) care conduce o acțiune. 3-4 (Persoană) care administrează o instituție. 5-6 (Persoană) care guvernează un stat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRMUITÓR, -OÁRE, cîrmuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce, administrează, poartă grijă de bunul mers al unei instituții, al unei gospodării etc.; persoană care guvernează un stat. [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51. – Pronunțat: -mu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂRMUÍTOR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cârmuiește. [Sil. -mu-i-] /a cârmui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cârmuitoáre (-mu-i-) s. f., g.-d. art. cârmuitoárei; pl. cârmuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârmuitoáre s. f. (sil. -mu-i-), g.-d. art. cârmuitoárei; pl. cârmuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CÂRMUITÓR s., adj. 1. s. v. conducător. 2. s. v. domnitor. 3. s. v. guvernator. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÎRMUITOR s., adj. 1. s. conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. 2. s. conducător, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s., adj. conducător, guvernant. (Forțele ~.) 4. adj. conducător, guvernamental, oficial. (Cercurile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: câr-mu-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cârmuitor, -oare cârmuitoare
- 1. Persoană care conduce, administrează o instituție, care guvernează un stat etc.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- [Fata cea mai mică] era cheia casei, ea era cîrmuitoarea gospodăriei, nimic nu scăpa ochilor ei. POPESCU, B. I 51.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Cârmui + sufix -tor.surse: DEX '98 DEX '09