17 definiții pentru cârdășie cărdășie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârdășíe sf [At: TDRG / V: căr~ / Pl: ~ii / E: cârdaș + -ie] (Prt) 1 Asociere. 2 (Ccr) Clică.

CÂRDĂȘÍE, cârdășii, s. f. Întovărășire cu scopuri condamnabile. [Var.: cărdășíe s. f.] – Cardaș (înv. „tovarăș” < tc.) + suf. -ie.

CÂRDĂȘÍE, cârdășii, s. f. Întovărășire cu scopuri condamnabile. [Var.: cărdășíe s. f.] – Cardaș (înv. „tovarăș” < tc.) + suf. -ie.

CÂRDĂȘÍE ~i f. Întovărășire în scopuri condamnabile. [G.-D. cârdășiei] /<turc. cardaș + suf. ~ie

cârdășie f. tovărășie (ironic). [Turc. KARDAȘ, tovarăș].

cărdășie sf vz cârdășie

CĂRDĂȘÍE s. f. v. cârdășie.

CĂRDĂȘÍE s. f. v. cârdășie.

CĂRDĂȘÍE, cărdășii, s. f. Întovărășire, asociere cu scopuri condamnabile. V. clică, gașcă. Valoarea excepțională a celei mai bune părți a operei lui L. Caragiale constă în faptul că a denunțat în fața întregului popor cărdășia de interese dintre conservatori și liberali, dintre moșierime și burghezie. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 1, 74. Veacuri de-a rîndul poporul nostru a fost asuprit cu sălbăticie, exploatat și batjocorit de exploatatorii băștinași în strînsă cărdășie cu exploatatorii străini, veacuri de-a rîndul oamenii muncii au fost robi în propria lor țară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2433. – Variantă: cîrdășíe s. f.

CÎRDĂȘÍE s. f. v. cărdășie.

CĂRDĂȘÍE, cărdășii, s. f. Întovărășire în scopuri condamnabile. [Var.: cârdășie s. f.] – Din cardaș „tovarăș” (înv.; <tc. kardaș) + suf. -ie.

cărdășíe f. (turc. karn-daš, karyn-daš, tovarăș de mîncare, pop. kardaš, frate). Iron. Gașcă, clică, coterie, ceată de șarlatanĭ. V. camarilă, companie, orta și ortac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cârdășíe s. f., art. cârdășía, g.-d. art. cârdășiéi; pl. cârdășíi, art. cârdășíile

cârdășíe/cărdășíe s. f., art. cârdășía/cărdășía, g.-d. art. cârdășíei/cărdășíei; pl. cârdășíi/cărdășíi, art. cârdășíile/cărdășíile

cărdășíe v. cârdășie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRDĂȘÍE s. v. bandă.

CÎRDĂȘIE s. (peior.) bandă, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (O ~ de afaceriști.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi în cârdășie cu cineva expr. a se asocia cu cineva în scopul comiterii unor fapte ilegale.

Intrare: cârdășie
cârdășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârdășie
  • cârdășia
plural
  • cârdășii
  • cârdășiile
genitiv-dativ singular
  • cârdășii
  • cârdășiei
plural
  • cârdășii
  • cârdășiilor
vocativ singular
plural
cărdășie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărdășie
  • cărdășia
plural
  • cărdășii
  • cărdășiile
genitiv-dativ singular
  • cărdășii
  • cărdășiei
plural
  • cărdășii
  • cărdășiilor
vocativ singular
plural