2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârciumărí [At: MOXA 360/13 / V: ~cim~, crâșm~ / Pzi: ~resc / E: cârciumar] 1 vi (Pop) A avea în proprietate o cârciumă. 2 vi (Pop) A vinde într-o cârciumă. 3 vi (Pop) A servi într-o cârciumă. 4 vi (Pop; iuz) A bea într-o cârciumă. 5 (Înv; pgn) A face negoț ilicit cu ceva. modificată

CÂRCIUMĂRÍ, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.

CÂRCIUMĂRÍ, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.

CÎRCIUMĂRÍ, cîrciumăresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A ține circiumă, a vinde și a servi băuturi alcoolice într-o circiumă. Ziua Circiumărește... Iar noaptea Măcelărește. TEODORESCU, P. P. 538. Vin cine vindea Și-mi cîrciumărea? Chira Chiralină... TEODORESCU, P. P. 647.

2) cîrcĭumărésc v. intr. Vest. Trăĭesc ca cîrcĭumar: mulțĭ anĭ a cîrcĭumărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârciumărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 să cârciumăreáscă

cârciumărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârciumăreáscă

Intrare: cârciumărire
cârciumărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciumărire
  • cârciumărirea
plural
  • cârciumăriri
  • cârciumăririle
genitiv-dativ singular
  • cârciumăriri
  • cârciumăririi
plural
  • cârciumăriri
  • cârciumăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: cârciumări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârciumări
  • cârciumărire
  • cârciumărit
  • cârciumăritu‑
  • cârciumărind
  • cârciumărindu‑
singular plural
  • cârciumărește
  • cârciumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârciumăresc
(să)
  • cârciumăresc
  • cârciumăream
  • cârciumării
  • cârciumărisem
a II-a (tu)
  • cârciumărești
(să)
  • cârciumărești
  • cârciumăreai
  • cârciumăriși
  • cârciumăriseși
a III-a (el, ea)
  • cârciumărește
(să)
  • cârciumărească
  • cârciumărea
  • cârciumări
  • cârciumărise
plural I (noi)
  • cârciumărim
(să)
  • cârciumărim
  • cârciumăream
  • cârciumărirăm
  • cârciumăriserăm
  • cârciumărisem
a II-a (voi)
  • cârciumăriți
(să)
  • cârciumăriți
  • cârciumăreați
  • cârciumărirăți
  • cârciumăriserăți
  • cârciumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cârciumăresc
(să)
  • cârciumărească
  • cârciumăreau
  • cârciumări
  • cârciumăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârciumări

  • 1. popular A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ziua Circiumărește... Iar noaptea Măcelărește. TEODORESCU, P. P. 538.
      surse: DLRLC
    • Vin cine vindea Și-mi cîrciumărea? Chira Chiralină... TEODORESCU, P. P. 647.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cârciumar
    surse: DEX '09 DEX '98