2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cấrcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 14 / V: gấrgă / E: srb krke] 1 (Înv) Partea de sus a spinării omului, pe care se duce o povară. 2 (Înv; pex) Spate. 3 (Îlav) În ~ În spate. 4 (Îe) A lua pe cineva în ~ A lua pe cineva sub protecția sa. 5 (Îae) A râde de cineva. 6 (Îe) A avea pe cineva în ~ A o păți cu cineva. 7 (Îs) ~ de struguri Ciorchine de struguri. 8 (Reg) Creastă de munte Si: spinare.

CẤRCĂ s. f. (În loc. adv.) În cârcă = în spate, în spinare. – Din sb. [nositi na-]krke.

CẤRCĂ s. f. (În loc. adv.) În cârcă = în spate, în spinare. – Din scr. [nositi na-]krke.

CÂRCĂ f.: În ~ în spinare. A duce (sau a lua) în ~ a duce sau a lua în spinare. /

cârcă f. 1. spate de dus sarcini: îl luă în cârcă; 2. sarcină: o cârcă de struguri. [Slav. KRŬKŬ].

CÎ́RCĂ s. f. (Numai în loc. adv., în legătură cu verbele «a lua», «a duce», «a ridica» etc.) În cîrcă = în spate, în spinare. În fiecare dimineață, tata l-a luat pe frate-meu în cîrcă, l-a dus la școală. STANCU, D. 293. Ai fi zis că duce în cîrcă jumătate din globul pămîntesc... Așa de mare și de rotund era ghebul din spatele ei! HOGAȘ, M. N. 79. Ia-mi-l binișor în cîrcă și du-te de-l culcă. CARAGIALE, O. III 75. Apoi trupul înghițit, Plin de raite, otrăvit, El în cîrcă-l ridica. ALECSANDRI, P. P. 12. – Fig. Un mîrlan ați spus, domnule colonel? Dar mîrlanii aceștia sînt țara însăși... Mîrlanii aceștia duc în cîrcă greutățile.., birurile... războiul. CAMILAR, N. I 351.

cî́rcă f., pl. ĭ (vsl. krŭkŭ, gît). Vechĭ. Spinare, spate. Azĭ (ca sîrb. na-krke). În cîrcă, în spate, în spinare: a lua în cîrcă (cp. cu cîrc și cîrd). A-țĭ fi (saŭ a avea) cu cineva ceva în cîrcă, a avea neînțelegerĭ cu el. V. gîrbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCĂ s. v. spate, spinare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrcă (-ci), s. f. – Spinare, spate. – Mr. ngărcač, megl. cărcač. Sl. krŭkŭ „gît” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 40; Conev 89); cf. ceh. krk, bg. krŭk în mr. și megl. din v. bg. gurkač.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cấrcă, s.f. – 1. În expr. în cârcă = în spate, în spinare. 2. Sarcină. – Din sl. krǔkǔ „gât”, scr. na-krke (Scriban, DER, DEX); din srb. krkr (MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cîrc/ă, -iul, -ovici, -u v. Carca I 3 – 5, II 2.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea potera-n cârcă expr. (intl.) a fi căutat de poliție: a fi dat în urmărire generală

a-i cădea (cuiva) în cârcă expr. (vulg.) a lua prin surprindere (pe cineva).

Intrare: cârcă
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârcă
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
gârgă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cârcă
Cârcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cârcă

cârcă gârgă

  • 1. locuțiune adverbială În cârcă = în spate, în spinare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • În fiecare dimineață, tata l-a luat pe frate-meu în cîrcă, l-a dus la școală. STANCU, D. 293.
      surse: DLRLC
    • Ai fi zis că duce în cîrcă jumătate din globul pămîntesc... Așa de mare și de rotund era ghebul din spatele ei! HOGAȘ, M. N. 79.
      surse: DLRLC
    • Ia-mi-l binișor în cîrcă și du-te de-l culcă. CARAGIALE, O. III 75.
      surse: DLRLC
    • Apoi trupul înghițit, Plin de rane, otrăvit, El în cîrcă-l ridica. ALECSANDRI, P. P. 12.
      surse: DLRLC
    • figurat Un mîrlan ați spus, domnule colonel? Dar mîrlanii aceștia sînt țara însăși... Mîrlanii aceștia duc în cîrcă greutățile.., birurile... războiul. CAMILAR, N. I 351.
      surse: DLRLC

etimologie: