2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârâitor, ~oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, ~oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârțâitoare cu care se alungă păsările. 3 sf (Fig) Termen injurios, întrebuințat la adresa țiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoț.

CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

CÂRÂITÓR, -OÁRE, cârâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care cârâie. 2. S. f. Scârțâitoare cu care se alungă păsările. [Pr.: -râ-i-] – Cârâi + suf. -tor.

CÎRÎITÓR, -OÁRE, cîrîitori, -oare, adj. Care cîrîie. Păsări cîrîitoare. ♦ (Substantivat, f.) Scîrțîitoare cu care se alungă păsările. Prin unele părți, precum bunăoară prin Ardeal, gospodarii au un soi de aparate de lemn numite cîrîitori...; acestea au mai multe spițe, cari prin invirtirea roții lovesc într-un clempuș înțepenit în fusul lor, producînd scîrțîierea care are de scop să spatie pasările. PAMFILE, A. R. 148. – Pronunțat: -rî-i-.

cîrîitór m. Care cîrîĭe (vorbește în argot).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârâitór (-râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitóri; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoáre

cârâitór adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitóri; f. sg. și pl. cârâitoáre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cârâitor, cârâitori s. m. (intl.) bătăuș.

Intrare: cârâitor (adj.)
cârâitor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: câ-râ-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâitor
  • cârâitorul
  • cârâitoru‑
  • cârâitoare
  • cârâitoarea
plural
  • cârâitori
  • cârâitorii
  • cârâitoare
  • cârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • cârâitor
  • cârâitorului
  • cârâitoare
  • cârâitoarei
plural
  • cârâitori
  • cârâitorilor
  • cârâitoare
  • cârâitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cârâitor (s.m.)
  • silabație: câ-râ-i-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâitor
  • cârâitorul
  • cârâitoru‑
plural
  • cârâitori
  • cârâitorii
genitiv-dativ singular
  • cârâitor
  • cârâitorului
plural
  • cârâitori
  • cârâitorilor
vocativ singular
  • cârâitorule
plural
  • cârâitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârâitor (adj.)

  • 1. Care cârâie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Păsări cârâitoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09