6 definiții pentru cârâitor (s.m.)
Explicative DEX
cârâitor, ~oare [At: ALECSANDRI, T. 392 / Pl: ~i, ~oare / E: cârâi + -tor] 1 a Care cârâie (1). 2 sf (Trs) Scârțâitoare cu care se alungă păsările. 3 sf (Fig) Termen injurios, întrebuințat la adresa țiganilor Si: cioară. 4 sm (Arg) Hoț.
cîrîitór m. Care cîrîĭe (vorbește în argot).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cârâitor (desp. -râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cârâitor (-râ-i-) adj. m., s. m., pl. cârâitori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cârâitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârâitor adj. m., (persoană) s. m. (sil. -râ-i-), pl. cârâitori; f. sg. și pl. cârâitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
cârâitor, cârâitori s. m. (intl.) bătăuș.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cârâitor (s.m.)
- silabație: câ-râ-i-tor
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)