11 definiții pentru cânepioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).Cânepă + suf. -ioară.

CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).Cânepă + suf. -ioară.

cânepioáră sf [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I, 290 / V: ~nichi~ / Pl: ~re / E: cânepă + -ioară] 1-2 (Bot; șhp) Cânepă (1) (măruntă). 3 (Bot) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice Si: cânepa (4)- codrului (Eupatorium cannabium). 4 (Bot) Urzicuță (Verbena hybrida). 5 (Bot; îf ~nichi~) Colțișor (Dentaria bulbifera) 6 (Orn) Cânepar.

cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).

CÎNEPIOÁRĂ, cînepioare, s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșiatice (Eupatorium cannabinum); cînepa-codrului. – Pronunțat: -pioa-.

cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cânepioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioárei; pl. cânepioáre

cânepioáră s. f. (sil. -pioa-), g.-d. art. cânepioárei; (plante) pl. cânepioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNEPIOÁRĂ s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.

CÂNEPIOÁRĂ s. v. cânepar.

CÎNEPIOA s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cînepa-codrului.

Intrare: cânepioară
cânepioară substantiv feminin
  • silabație: -pioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cânepioa
  • cânepioara
plural
  • cânepioare
  • cânepioarele
genitiv-dativ singular
  • cânepioare
  • cânepioarei
plural
  • cânepioare
  • cânepioarelor
vocativ singular
plural

cânepioară Eupatorium

  • 1. Diminutiv al lui cânepă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice (Eupatorium cannabinum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cânepa-codrului dumbravnic

etimologie:

  • Cânepă + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09