11 definiții pentru cânepioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cânepioáră sf [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, I, 290 / V: ~nichi~ / Pl: ~re / E: cânepă + -ioară] 1-2 (Bot; șhp) Cânepă (1) (măruntă). 3 (Bot) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice Si: cânepa (4)- codrului (Eupatorium cannabium). 4 (Bot) Urzicuță (Verbena hybrida). 5 (Bot; îf ~nichi~) Colțișor (Dentaria bulbifera) 6 (Orn) Cânepar.

CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).Cânepă + suf. -ioară.

CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).Cânepă + suf. -ioară.

cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum).

CÎNEPIOÁRĂ, cînepioare, s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșiatice (Eupatorium cannabinum); cînepa-codrului. – Pronunțat: -pioa-.

cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cânepioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioárei; pl. cânepioáre

cânepioáră s. f. (sil. -pioa-), g.-d. art. cânepioárei; (plante) pl. cânepioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂNEPIOÁRĂ s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cânepa-codrului.

CÂNEPIOÁRĂ s. v. cânepar.

CÎNEPIOA s. (BOT.; Eupatorium cannabinum) (reg.) dumbravnic, cînepa-codrului.

Intrare: cânepioară
cânepioară substantiv feminin
  • silabație: -pioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cânepioa
  • cânepioara
plural
  • cânepioare
  • cânepioarele
genitiv-dativ singular
  • cânepioare
  • cânepioarei
plural
  • cânepioare
  • cânepioarelor
vocativ singular
plural

cânepioară Eupatorium

  • 1. Diminutiv al lui cânepă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice (Eupatorium cannabinum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cânepa-codrului dumbravnic

etimologie:

  • Cânepă + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09