50 de definiții pentru câmpie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

câmpíe sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: câmp + -ie] 1 (Îoc munte, deal) întindere vastă de pământ, fără accidente însemnate de teren Si: câmp (1), șes. 2 (Îs) ~ de luptă Câmp (16) de luptă.

CÂMPÍE, câmpii, s. f. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmp. – Câmp + suf. -ie.

CÂMPÍE, câmpii, s. f. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmp. – Câmp + suf. -ie.

CÂMPÍE ~i f. Întindere vastă de pământ, situată la o altitudine mică; șes; câmp. [Art. câmpia; G.-D. câmpiei; Sil. -pi-e] /câmp + suf. ~ie

Câmpie f. (numit de Unguri Topánfalva), regiune stearpă ce se întinde cam în partea de N. a Transilvaniei, între Mureș și Sameș.

câmpie f. câmp întins și șes: partea cea mai mare a Munteniei e o imensă câmpie. [Cf. lat. CAMPANEA].

CÎMPÍE, cîmpii, s. f. Suprafață întinsă, fără accidente de teren însemnate; șes, cîmp. Cîmpia aburea în soarele dimineții, scînteind pînă departe. SADOVEANU, M. C. 178. Îmbrățișîndu-ne cîmpia, Te uiți adesea înapoi. GOGA, P. 15. Cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse. VLAHUȚĂ, O.A. I 74. Ieniceri... și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Cîte flori sînt pe cîmpie, Nu-s ca tine, tu, Mărie. JARNÍK-BÎRSEANU, 380. ◊ (În comparații) Trecut-ai cînd ceru-i cîmpie senină, Cu rîuri de lapte și flori de lumină. EMINESCU,O.I 37. [Luna] fanai purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138.

Catalaunice (Câmpiile) pl. loc șes în Franța lângă Châlons-sur-Marne, celebru prin învingerea lui Atila de către Aețiu (451).

Turda f. 1. numit de Maghiari Torda și de Sași Thorenburg, numele unui județ ardelean (161.000 loc.) cu cap. Turda; 2. oraș ardelenesc în valea Arieșului, cap. județului Turda: 13.500 loc., mine de sare; 3. (Câmpia), șes pe malul stâng al Arieșului unde fu omorît Mihaiu Viteazul (1601); 4. (Cheia) spre apus de Turda, în Munții Apuseni, tăietură curmezișă a unei coaste de deal cu o priveliște minunată.

cîmpíe f. (d. cîmp). Întindere plană: cîmpia Bărăganuluĭ. Totalitatea cîmpurilor: cîmpia Munteniiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

câmpíe s. f., art. câmpía, g.-d. art. câmpíei; pl. câmpíi, art. câmpíile

câmpíe s. f., art. câmpía, g.-d. art. câmpíei; pl. câmpíi, art. câmpíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂMPÍE s. (GEOGR.) câmp, șes, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.)

CÎMPIE s. (GEOGR.) cîmp, șes, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîmpíe (câmpíi), s. f. – Cîmp, șes, ogor. Probabil de la un lat. *campia, care ar reproduce un gr. ϰαμπία, der. de la ϰάμπος (DAR, REW 1563), cf. sicil., calabr. campia. Der. de la campus, printr-un suf. -inea (Tiktin) nu este posibilă (cf. Corominas, I, 621), căci n ar fi lăsat urme în Banat. Candrea-Dens., 339, propun *campiva, care pare foarte artificial.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

câmpie abisală, (engl.= abisal plain) formă de relief caracteristică fundurilor oceanice; se întinde între piemont și marginea dorsalei medio-oceanice (sau a fosei oceanice, când aceasta apare). Suprafața sa aproape plană corespunde sedimentelor care au acoperit neregularitățile crustei oceanice. C.a. sunt traversate de depr. alungite (șanțuri abisale) și coline abisale, de origine vulcanică.

câmpie aluvială (engl.= flood plain), corespondentul albiei majore în profilul unui râu, în cursul inferior. Din p.d.v. sedim. se caracterizează prin acumulări tabulare sau elongate, de material fin (silt, mâl) cu laminații paralele (uneori ritmice) și prin microsecvențe fining-up, însoțite în top de poligoane de contracție, fitoclaste, paleosoluri și resturi de rădăcini. Sin. luncă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Câmpiile Elizee 1. Regiune subpământeană imaginară din mitologia greacă, dincolo de fluviul Okeanos, unde își aveau lăcașul după moarte eroii protejați de Zeus. Unii le-au echivalat cu Insulele Fericiților, identificate fără certitudine cu insulele Canare. 2. V. elizeu.

CEUAȘU DE CÎMPIE, com. în jud. Mureș; 5.188 loc. (1991).

arată toate definițiile

Intrare: câmpie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câmpie
  • câmpia
plural
  • câmpii
  • câmpiile
genitiv-dativ singular
  • câmpii
  • câmpiei
plural
  • câmpii
  • câmpiilor
vocativ singular
plural

câmpie

  • 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cohalm câmp șes (s.n.) 7 exemple
    exemple
    • Cîmpia aburea în soarele dimineții, scînteind pînă departe. SADOVEANU, M. C. 178.
      surse: DLRLC
    • Îmbrățișîndu-ne cîmpia, Te uiți adesea înapoi. GOGA, P. 15.
      surse: DLRLC
    • Cîmpiile ne-așteaptă Cu flori și cu covoare-ntinse. VLAHUȚĂ, O.A. I 74.
      surse: DLRLC
    • Ieniceri... și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • Cîte flori sînt pe cîmpie, Nu-s ca tine, tu, Mărie. JARNÍK-BÎRSEANU, 380.
      surse: DLRLC
    • în comparații Trecut-ai cînd ceru-i cîmpie senină, Cu rîuri de lapte și flori de lumină. EMINESCU,O.I 37.
      surse: DLRLC
    • în comparații [Luna] fanal purtat de valuri pe a mărilor cîmpie. ALEXANDRESCU, P. 138.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Câmp + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09