3 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

buzunărit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: buzunări] 1 Care a fost furat din buzunare Si: jefuit, prădat. 2 Care a fost scotocit prin buzunare fără a i se fura ceva.

buzunărit1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1225 / Pl: (rar) ~ uri / E: buzunări] 1-2 Buzunăreală (1-2). 3 (Nob) Bani de buzunar pentru cheltuiala zilnică.

BUZUNĂRIT sbst. Faptul de a buzunări.

buzunărit n. bani de buzunar: bani... pentru buzunăritul Adelei și al meu AL.

BUZUNĂRI, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

BUZUNĂRI, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

buzunări vt [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pzi: ~resc / E: buzunar] 1 A fura cuiva din buzunare Cf a prăda, a pungăși. 2 A scotoci prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva.

buzunări vb. IV. tr. (fam.) 1 A fura cuiva ceva din buzunar; a pungăși. 2 A umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. • prez.ind. -esc. /buzunar + -i.

BUZUNĂRI (-ăresc) vb. tr. A goli cuiva buzunarele, a fura, a prăda: să buzunărești și pe dracul fără să te vadă nici puiu de om ISP..

BUZUNĂRI, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura (cuiva), din buzunar. Îi buzunărea, luîndii-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 195.

BUZUNĂRI, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar. – Din buzunar.

A BUZUNĂRI ~esc tranz. pop. (despre persoane) 1) A prăda, sustrăgând din buzunar. 2) A căuta prin buzunare. /Din buzunar

buzunărì v. a fura din buzunar fără a fi simțit.

buzunărésc v. tr. (d. buzunar). Fur din buzunare: pungașii buzunăresc lumea.

Ortografice DOOM

buzunărit s. n.

buzunări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunăresc, 3 sg. buzunărește, imperf. 1 buzunăream; conj. prez. 1 sg. să buzunăresc, 3 să buzunărească

buzunări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunăresc; imperf. 3 sg. buzunărea; conj. prez. 3 să buzunărească

buzunări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunăresc; imperf. 3 sg. buzunărea; conj. prez. 3 sg. și pl. buzunărească

Intrare: buzunărit (adj.)
buzunărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritul
  • buzunăritu‑
  • buzunări
  • buzunărita
plural
  • buzunăriți
  • buzunăriții
  • buzunărite
  • buzunăritele
genitiv-dativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritului
  • buzunărite
  • buzunăritei
plural
  • buzunăriți
  • buzunăriților
  • buzunărite
  • buzunăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: buzunărit (s.n.)
buzunărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritul
  • buzunăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: buzunări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buzunări
  • buzunărire
  • buzunărit
  • buzunăritu‑
  • buzunărind
  • buzunărindu‑
singular plural
  • buzunărește
  • buzunăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buzunăresc
(să)
  • buzunăresc
  • buzunăream
  • buzunării
  • buzunărisem
a II-a (tu)
  • buzunărești
(să)
  • buzunărești
  • buzunăreai
  • buzunăriși
  • buzunăriseși
a III-a (el, ea)
  • buzunărește
(să)
  • buzunărească
  • buzunărea
  • buzunări
  • buzunărise
plural I (noi)
  • buzunărim
(să)
  • buzunărim
  • buzunăream
  • buzunărirăm
  • buzunăriserăm
  • buzunărisem
a II-a (voi)
  • buzunăriți
(să)
  • buzunăriți
  • buzunăreați
  • buzunărirăți
  • buzunăriserăți
  • buzunăriseți
a III-a (ei, ele)
  • buzunăresc
(să)
  • buzunărească
  • buzunăreau
  • buzunări
  • buzunăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buzunări, buzunărescverb

  • 1. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi buzunărea, luîndu-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 195. DLRLC
etimologie:
  • buzunar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.