opțiuni

3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buzunărit1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1225 / Pl: (rar) ~ uri / E: buzunări] 1-2 Buzunăreală (1-2). 3 (Nob) Bani de buzunar pentru cheltuiala zilnică.

buzunărit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: buzunări] 1 Care a fost furat din buzunare Si: jefuit, prădat. 2 Care a fost scotocit prin buzunare fără a i se fura ceva.

buzunărit n. bani de buzunar: bani... pentru buzunăritul Adelei și al meu AL.

buzunări vt [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pzi: ~resc / E: buzunar] 1 A fura cuiva din buzunare Cf a prăda, a pungăși. 2 A scotoci prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura (cuiva), din buzunar. Îi buzunărea, luîndii-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 195.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar. – Din buzunar.

A BUZUNĂRÍ ~ésc tranz. pop. (despre persoane) 1) A prăda, sustrăgând din buzunar. 2) A căuta prin buzunare. /Din buzunar

buzunărì v. a fura din buzunar fără a fi simțit.

buzunărésc v. tr. (d. buzunar). Fur din buzunare: pungașii buzunăresc lumea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buzunărít s. n.

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. buzunăreáscă

Intrare: buzunărit (adj.)
buzunărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritul
  • buzunăritu‑
  • buzunărită
  • buzunărita
plural
  • buzunăriți
  • buzunăriții
  • buzunărite
  • buzunăritele
genitiv-dativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritului
  • buzunărite
  • buzunăritei
plural
  • buzunăriți
  • buzunăriților
  • buzunărite
  • buzunăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: buzunărit (s.n.)
buzunărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritul
  • buzunăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • buzunărit
  • buzunăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: buzunări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buzunări
  • buzunărire
  • buzunărit
  • buzunăritu‑
  • buzunărind
  • buzunărindu‑
 singular plural
  • buzunărește
  • buzunăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buzunăresc
 (să)
  • buzunăresc
  • buzunăream
  • buzunării
  • buzunărisem
a II-a (tu)
  • buzunărești
 (să)
  • buzunărești
  • buzunăreai
  • buzunăriși
  • buzunăriseși
a III-a (el, ea)
  • buzunărește
 (să)
  • buzunărească
  • buzunărea
  • buzunări
  • buzunărise
plural I (noi)
  • buzunărim
 (să)
  • buzunărim
  • buzunăream
  • buzunărirăm
  • buzunăriserăm
  • buzunărisem
a II-a (voi)
  • buzunăriți
 (să)
  • buzunăriți
  • buzunăreați
  • buzunărirăți
  • buzunăriserăți
  • buzunăriseți
a III-a (ei, ele)
  • buzunăresc
 (să)
  • buzunărească
  • buzunăreau
  • buzunăriră
  • buzunăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buzunări

  • 1. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îi buzunărea, luîndu-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 195.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • buzunar
    surse: DEX '98 DEX '09