11 definiții pentru butirină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

butiri sf [At: LTR/ Pl: ~ne/ E: fr butyrine] (Chm) Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul din principalii componenți ai grăsimilor.

BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

BUTIRÍNĂ s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.

BUTIRÍNĂ s. f. Principiu gras al untului, format din acid butiric și glicerină.

BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine.

BUTIRÍNĂ s.f. Substanță grasă care se găsește în unt, formată din acid butiric și glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].

BUTIRÍNĂ s. f. substanță grasă din acid buritic și glicerină, în unt. (< fr. butyrine)

BUTIRÍNĂ ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componenții de bază ai grăsimilor. /<fr. butyrine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

butirínă s. f., g.-d. art. butirínei

butirínă s. f., g.-d. art. butirínei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUTIRÍNĂ s. (CHIM.) tributirină.

Intrare: butirină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butiri
  • butirina
plural
genitiv-dativ singular
  • butirine
  • butirinei
plural
vocativ singular
plural

butirină

  • 1. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: tributirină

etimologie: