11 definiții pentru butirină
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.
butirină sf [At: LTR/ Pl: ~ne/ E: fr butyrine] (Chm) Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul din principalii componenți ai grăsimilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUTIRÍNĂ s. f. Principiu gras al untului, format din acid butiric și glicerină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUTIRÍNĂ s.f. Substanță grasă care se găsește în unt, formată din acid butiric și glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUTIRÍNĂ s. f. substanță grasă din acid buritic și glicerină, în unt. (< fr. butyrine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BUTIRÍNĂ ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componenții de bază ai grăsimilor. /<fr. butyrine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
butirínă s. f., g.-d. art. butirínei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
butirínă s. f., g.-d. art. butirínei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BUTIRÍNĂ s. (CHIM.) tributirină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
butirină
- 1. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor.surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: tributirină
etimologie:
- limba franceză butyrinesurse: DEX '09 DEX '98 DN