opțiuni
  • info

7 definiții pentru busc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.[1]

  1. Etimonul bousque nu există. În franceză este busc < forma mai veche busque — Octavian Mocanu

BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.[1]

busc s.n. (hidrotehn.) Prag amenajat în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta cînd este închisă. • pl. -uri. /<fr. bousque.

BUSC s.n. Ieșitură pe fundul unei ecluze pe care se sprijină partea inferioară a porților. [< fr. busc, cf. it. busco].

BUSC s. n. ieșitură pe fundul unei ecluze. (< fr. busc)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

busc s. n., pl. buscuri

busc s. n., pl. buscuri

busc s. n., pl. buscuri

Intrare: busc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busc
  • buscul
  • buscu‑
plural
  • buscuri
  • buscurile
genitiv-dativ singular
  • busc
  • buscului
plural
  • buscuri
  • buscurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

busc, buscurisubstantiv neutru

  • 1. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.