5 definiții pentru busc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.[1]

  1. Etimonul bousque nu există. În franceză este busc < forma mai veche busque Octavian Mocanu

BUSC, buscuri, s. n. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă. – Din fr. bousque.[1]

BUSC s.n. Ieșitură pe fundul unei ecluze pe care se sprijină partea inferioară a porților. [< fr. busc, cf. it. busco].

BUSC s. n. ieșitură pe fundul unei ecluze. (< fr. busc)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: busc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • busc
  • buscul
  • buscu‑
plural
  • buscuri
  • buscurile
genitiv-dativ singular
  • busc
  • buscului
plural
  • buscuri
  • buscurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

busc

  • 1. Prag construit în camera unei porți batante de ecluză, pe care se sprijină poarta, atunci când este închisă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: