2 intrări
13 definiții
- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
BURTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
burtea sm vz burte
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burtea s.m. sg. (Poreclă pentru un) om gras. • vocat. burteo. /burtă + -ea.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BURTEA sm. Poreclă dată unui individ cu burta mare, pîntecos: ~ grosul, Fără osul GOR. (ghicitoare despre „sacul cu mălaiu”).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BURTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BURTEA s. m. sg. Poreclă dată unui om burtos. Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: voc. burteo.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burtă + suf. -ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BURTEA m. invar. fam. Poreclă dată unei persoane grase, cu burtă mare. /burtă + suf. ~ea
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
búrtea m. fără pl., gen. al luĭ (d. burtă). Iron. Foltea, om pîntecos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
burte sm [At: REV. CRIT. III, 91 / V: ~ea / E: burtă] (Înv; pfm) Persoană mâncăcioasă cu burta mare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
!burtea (pop.) s. m., g.-d. art. lui burtea
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
burtea s. m., g.-d. lui burtea
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
burtea s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M55) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular |
| |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M55) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular |
| |
| plural | — | ||
burteasubstantiv masculin
- 1. Poreclă dată unui om gras. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Burtă + -ea. DEX '98 DEX '09
burte, burțisubstantiv masculin
- 1. Persoană mâncăcioasă cu burta mare. MDA2
etimologie:
- burtă MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.