9 definiții pentru burtea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

burtea sm vz burte

BÚRTEA s. m. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.

BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Burtă + suf. -ea.

BÚRTEA s. m. sg. Poreclă dată unui om burtos. Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMF1RESCU, la TDRG. – Formă gramaticală: voc. burteo.

BÚRTEA s. m. invar. Poreclă dată unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burtă + suf. -ea.

BÚRTEA m. invar. fam. Poreclă dată unei persoane grase, cu burtă mare. /burtă + suf. ~ea

búrtea m. fără pl., gen. al luĭ (d. burtă). Iron. Foltea, om pîntecos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búrtea s. m., g.-d. lui búrtea

Intrare: burtea
substantiv masculin (M55)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burtea
plural
genitiv-dativ singular
  • burtei
plural
vocativ singular
  • burteo
plural

burtea

  • 1. Poreclă dată unui om gras.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Auzi, burteo! zise el lui Alexe. D. ZAMF1RESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Burtă + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09