burduji vb. IV. v. burduși.

BURDUJI 👉 BURDUȘI.

BURDUȘI (-ușesc), BURDUJI (-ujesc) I. vb. tr. 1 A îndesa, a ticsi, a umplea tare (ca într’un burduf): unchiu-său burdușea prepelițele (D. -ZAMF.); să burdușiți pămîntul de grîu (ISP.) ¶ 2 Fig. A bate sdravăn, a snopi în bătaie, a umfla în bătaie, o stropși: Mă cam burdușiși în spate (PANN). II. vb. refl. 1 A se umfla (de umezeală sau de stricăciune), a se scoroji, a se coșcovi ¶ 2 pr. ext. A se umfla ca un burduf: ici apa se scufundă bolborosind ... colo se umflă, se burdușește (VLAH.).

burduji, burdujesc, v.t. A îndesa, a ticsi: „Ne-am umplut sacul, l-am burdujit cu picioici de acelea devreme” (Bilțiu, 1999: 187). – Var. a lui burduși.

burduji, burdujesc, vb. tranz. – A îndesa, a ticsi: „Ne-am umplut sacul, l-am burdujit cu picioici de acelea devreme” (Bilțiu, 1999: 187). – Var. a lui burduși (< burduș < burduf).