2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. (Fam.) 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. 1. Umplut tare; îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. Case joase, tăiate pe din două de igrasie, cu păreții burdușiți. ARDELEANU, D. 14.

BURDUȘÍT, -Ă, burdușiți, -te, adj. 1. Îndesat, ticsit. 2. Scorojit, coșcovit. – V. burduși.

burdușí [At: CARAGIALE, T. I, 44 / V: bor~, ~ují, ~doșí / Pzi: ~șesc / E: burduș + -i] (Reg) 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt (Fig) A bate tare pe cineva. 3 vr A se umfla ca un burduf (1). 4 vr (D. fructele răscoapte) A se strica.

BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.

BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple (ceva) ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. O să ne burdușim pîntecele cu pepeni, cu lubenițe. STANCU, D. 256. Spor și îmbelșugare... să burdușiți pămîntul de grîu. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Tranz. (Uneori determinat prin «în bătăi») A bate zdravăn, a snopi, a stîlci în bătaie. Tot o va tîrnui mamă-sa acasă și tat’su tot o va burduși. PAS, 7.I 123. Dacă se băgau să-i potolească pe bătăuși, se alegeau burdușiți. PAS, L. I 77. Îi luă în goană și-i burduși în bătăi, pînă ce trecu Dunărea. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ A trînti (pe cineva) îmbrîncindu-l; a buși. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul mobilei etc.) A se umfla (de umezeală sau de uscăciune); a se scoroji, a se coșcovi. Tot peretele s-a burdușit. 4. Refl. (Despre nori și ape) A se umfla (ca un burduf). Ici apa se scufundă, bolborosind ca suptă de gura unei viitori, colo se umflă, se burdușește și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. 407.

BURDUȘÍ, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Despre ape) A se umfla. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. – Din burduș.

A SE BURDUȘÍ se ~éște intranz. 1) (despre tencuială sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se coși; a se scoroji. 2) (despre ape) A-și ridica nivelul; a ieși din maluri; a se revărsa; a irupe; a deborda. /Din înv. burduș (-burduf)

A BURDUȘÍ ~ésc tranz. pop. 1) (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns ca să încapă mai mult; a înghesui; a îndesa; a ticsi. 2) (spații limitate) A umple până la refuz; a ticsi. 3) A face să se burdușească. 4) fig. fam. (persoane) A snopi în bătaie; a bate zdravăn. /Din înv. burduș (burduf)

burdușì v. 1. a umfla pe cineva în bătăi: mă cam burdușise în spate PANN; 2. a se umfla și încovoia de uscăciune sau de umezeală (de scânduri); 3. a se muia foarte tare, a se face mălăieț (de poame); 4. a se face găunos (de arbori). [Din burduș = burduf (cf. burdușel): lit. a umfla ca un burduf].

burdușésc v. tr. (d. burduh, burduf). Unflu. Fig. Bat răŭ, coșesc, snopesc: l-a burdușit în bătăĭ. V. refl. Mă unflu. Mă îndoĭ de uscăcĭune: scîndurile se burdușesc. Mă moĭ, mă cofleșesc: perele s’aŭ burdușit. Mă fac găunos: copaciĭ se burdușesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

burdușí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 să burdușeáscă

burdușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușésc, imperf. 3 sg. burdușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. burdușeáscă

burduși (conj. burdușească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BURDUȘÍT adj. 1. v. îngrămădit. 2. v. coșcovit.

BURDUȘIT adj. 1. îndesat, înghesuit, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.) 2. cojit, coșcovit, scorojit, (pop. și fam.) scofîlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

BURDUȘÍ vb. v. snopi, stâlci.

BURDUȘÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. coșcovi.

arată toate definițiile

Intrare: burdușit
burdușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burdușit
  • burdușitul
  • burdușitu‑
  • burduși
  • burdușita
plural
  • burdușiți
  • burdușiții
  • burdușite
  • burdușitele
genitiv-dativ singular
  • burdușit
  • burdușitului
  • burdușite
  • burdușitei
plural
  • burdușiți
  • burdușiților
  • burdușite
  • burdușitelor
vocativ singular
plural
Intrare: burduși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • burduși
  • burdușire
  • burdușit
  • burdușitu‑
  • burdușind
  • burdușindu‑
singular plural
  • burdușește
  • burdușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • burdușesc
(să)
  • burdușesc
  • burdușeam
  • burdușii
  • burdușisem
a II-a (tu)
  • burdușești
(să)
  • burdușești
  • burdușeai
  • burdușiși
  • burdușiseși
a III-a (el, ea)
  • burdușește
(să)
  • burdușească
  • burdușea
  • burduși
  • burdușise
plural I (noi)
  • burdușim
(să)
  • burdușim
  • burdușeam
  • burdușirăm
  • burdușiserăm
  • burdușisem
a II-a (voi)
  • burdușiți
(să)
  • burdușiți
  • burdușeați
  • burdușirăți
  • burdușiserăți
  • burdușiseți
a III-a (ei, ele)
  • burdușesc
(să)
  • burdușească
  • burdușeau
  • burduși
  • burdușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

burdușit familiar

etimologie:

  • vezi burduși
    surse: DEX '98 DEX '09

burduși familiar

  • 1. tranzitiv A umple ceva ca pe un burduf.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ticsi îndesa îngrămădi 2 exemple
    exemple
    • O să ne burdușim pîntecele cu pepeni, cu lubenițe. STANCU, D. 256.
      surse: DLRLC
    • Spor și îmbelșugare... să burdușiți pămîntul de grîu. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv rar (Despre ape) A-și ridica nivelul; a ieși din maluri; a se umfla; a se revărsa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deborda irupe revărsa umfla un exemplu
      exemple
      • Ici apa se scufundă, bolborosind ca suptă de gura unei vîltori, colo se umflă, se burdușește și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. 407.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coșcovi coși scoroji un exemplu
    exemple
    • Tot peretele s-a burdușit.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat familiar A bate zdravăn pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bate snopi stâlci 3 exemple
    exemple
    • Tot o va tîrnui mamă-sa acasă și tat’su tot o va burduși. PAS, Z. I 123.
      surse: DLRLC
    • Dacă se băgau să-i potolească pe bătăuși, se alegeau burdușiți. PAS, L. I 77.
      surse: DLRLC
    • Îi luă în goană și-i burduși în bătăi, pînă ce trecu Dunărea. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • burduș
    surse: DEX '09 DEX '98