BURAC s. v. sfeclă.

burac s. v. SFECLĂ.

burac, buraci, s.m. (reg.) Sfeclă roșie (Beta rubra), folosită în alimentație; sfecla albă (Beta vulgaris), pentru hrana animalelor. ■ (med. pop.) Folosită la tratarea anemiilor, tuberculozei, hipertensiunii arteriale, virozelor. ■ (onom.) Burac, nume de familie provenit din supranume. ■ Termen utilizat exclusiv în regiunile din nord (Bihor, Satu Mare, Maram.). – Cf. ucr. burak (Borza, 1968: 30).

burac, buraci, s.m. – (reg.; bot.) Sfeclă roșie (Beta rubra), folosită în alimentație; sfecla albă (Beta vulgaris), pentru hrana animalelor (ALRRM, 1971: 444): „Se depozitează, la fel ca și cartofii, în pivnițe sau în gropi special amenajate în grădină, de obicei în spatele casei” (Dăncuș, 1986: 45). ♦ (med. pop.) La tratarea anemiilor, tuberculozei, hipertensiunii, virozelor (Dumitru, 1992: 223). ♦ (onom.) Burac, nume de familie provenit din supranume. Termen utilizat exclusiv în regiunile din nord (Bihor, Satu Mare, Maramureș). – Cf. ucr. burak (Borza, 1968: 30); et. nec. (MDA).

burac, -i, s.m. – (bot.) Sfeclă roșie (Beta rubra), folosită în alimentație; sfecla albă (Beta vulgaris), pentru hrana animalelor (ALR 1971: 444): „Se depozitează, la fel ca și cartofii, în pivnițe sau în gropi special amenajate în grădină, de obicei în spatele casei” (Dăncuș 1986: 45). ♦ (Med. pop.) La tratarea anemiilor, tuberculozei, hipertensiunii, virozelor (Dumitru 1992: 223). Termen utilizat exclusiv în regiunile din nord (Bihor, Satu Mare, Maramureș). – Cf. ucr. burak (Borza 1968: 30).