8 definiții pentru buntaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buntáș sm vz bontaș

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Mold., învechit) Buntușnic. Complotiști... buntași care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! ALECSANDRI, T. I 70.

BUNTÁȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Buntușnic. – Din bunt + suf. -aș.

buntaș m. rebel: buntași cari au de gând să dea foc târgului AL.

buntaș și bo- m. (d. bunt). Vechĭ. Rebel, insurgent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buntáș (înv., reg.) s. m., pl. buntáși

buntáș s. m., pl. buntáși

Intrare: buntaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buntaș
  • buntașul
  • buntașu‑
plural
  • buntași
  • buntașii
genitiv-dativ singular
  • buntaș
  • buntașului
plural
  • buntași
  • buntașilor
vocativ singular
  • buntașule
  • buntașe
plural
  • buntașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buntaș

etimologie:

  • Bunt + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09