opțiuni
  • info

11 definiții pentru buntaș

din care

Explicative DEX

BUNTAȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

BUNTAȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Conspirator, rebel. – Bunt + suf. -aș.

buntaș s.n. (reg., înv.) Conspirator, rebel • pl. -i. /bunt + -aș.

BUNTAȘ 👉 BONTAȘ.

BUNTAȘ, buntași, s. m. (Mold., învechit) Buntușnic. Complotiști... buntași care au de gînd să deie foc tîrgului în astă-noapte! ALECSANDRI, T. I 70.

BUNTAȘ, buntași, s. m. (Înv. și reg.) Buntușnic. – Din bunt + suf. -aș.

buntaș m. rebel: buntași cari au de gând să dea foc târgului AL.

buntaș și bo- m. (d. bunt). Vechĭ. Rebel, insurgent.

‡BONTAȘ, BUNTAȘ sm. Răzvrătit: buntași cari au de gînd să dee foc tîrgului (ALECS.) [bont-bunt].

Ortografice DOOM

buntaș (reg.) s. m., pl. buntași

buntaș (înv., reg.) s. m., pl. buntași

buntaș s. m., pl. buntași

Intrare: buntaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buntaș
  • buntașul
  • buntașu‑
plural
  • buntași
  • buntașii
genitiv-dativ singular
  • buntaș
  • buntașului
plural
  • buntași
  • buntașilor
vocativ singular
  • buntașule
  • buntașe
plural
  • buntașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buntaș, buntașisubstantiv masculin

etimologie:
  • Bunt + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.