10 definiții pentru bunel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bunél sm [At: TDRG / Pl: ~ei / E: bun + -el] (Fam) Bunic (1).

BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

BUNÉL, bunei, s. m. (Fam.) Bunic. – Bun + suf. -el.

BUNÉL, bunei, s. m. Bunic.

BUNÉL, bunei, s. m. Bunic. – Din bun2 + suf. -el.

BUNÉL ~i m. pop. v. BUNIC. /bun + suf.~el

bunél m., pl. (dim. d. bun). Est. Bunic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bunél (reg.) s. m., pl. bunéi, art. bunéii

bunél s. m., pl. bunéi, art. bunéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUNÉL s. v. bunic, tată-mare.

Intrare: bunel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunel
  • bunelul
  • bunelu‑
plural
  • bunei
  • buneii
genitiv-dativ singular
  • bunel
  • bunelului
plural
  • bunei
  • buneilor
vocativ singular
  • bunelule
  • bunele
plural
  • buneilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bunel

etimologie:

  • Bun + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09