2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
bunacuviință f. ceeace se cuvine, purtare bună, în vorbire sau fapte.
bunăcuviínță, bună-cuviínță saŭ búnă cuviínță f. politeță: buna cuviință, regulele buneĭ cuviințe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
bunăcuviință, bunei cuviințe gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: bunacuviință
bunacuviință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bunăcuviință
bunăcuviință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.