3 definiții pentru bunăcuviință
Explicative DEX
bunăcuviínță, bună-cuviínță saŭ búnă cuviínță f. politeță: buna cuviință, regulele buneĭ cuviințe.
bunacuviință f. ceeace se cuvine, purtare bună, în vorbire sau fapte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
bunăcuviință, bunei cuviințe gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: bunăcuviință
bunăcuviință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.