BUMERANG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

bumerang sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr boumerang] Armă de lemn îndoită în formă de unghi obtuz, folosită de populația Australiei, care datorită formei sale și a felului în care este aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta.

bumerang s.n. 1 Armă de luptă și de vînătoare, din lemn, în formă de baston îndoit, folosită de australienii băștinași, care, aruncată într-un anumit fel, revine la locul de pornire dacă n-a atins ținta. 2 (în teoria comunicației și a relațiilor umane; și efect de bumerang) Efect invers celui scontat; situație cînd un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său. • pl. -uri. /<fr. boumerang, engl. boomerang, germ. Bumerang, cuv. australian.

BUMERANG, bumeranguri, s. n. Armă de lemn îndoit în formă de unghi obtuz, folosită de populația băștinașă a Australiei, care, datorită formei sale și a felului în care este aruncată, revine la locul de aruncare dacă n-a atins ținta. – Din fr. boumerang.

BUMERANG, bumeranguri, s. n. Armă de aruncat folosită de australieni, avînd forma unui baston de lemn îndoit sau a unei seceri și care, datorită formei precum și modului cum este aruncată, revine singură la locul de pornire.

BUMERANG, bumeranguri, s. n. Armă folosită de australieni, care, datorită formei sale și modului cum este aruncată, revine la locul de aruncare. – Fr. boumerang.

BUMERANG s.n. Armă de vînătoare din lemn, folosită de australieni, avînd o formă specială de baston îndoit, care, aruncată, revine singură la locul de pornire. [Pl. -guri. / < fr. boumerang, engl. bumerang, germ. Bumerang < cuv. australian].

BUMERANG s. n. armă de luptă și de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băștinași, care, aruncată, neatingând ținta, revine la locul de pornire. ♦ efect de ~ = efect invers celui scontat, situație când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său. (< fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)

BUMERANG ~uri n. 1) Armă confecționată dintr-o bucată de lemn curbat, care, fiind aruncată la distanță, revine la locul inițial, dacă nu a atins ținta. 2) fig. Acțiune ostilă orientată împotriva cuiva, care însă se întoarce împotriva acelei persoane care a inițiat-o. /<fr. boumerang

bumerang s. n., pl. bumeranguri

bumerang s. n., pl. bumeranguri

bumerang s. n., pl. bumeranguri

BUMERÁNG (< fr., engl., germ.) s. n. 1. Armă de luptă și de vânătoare, din lemn, folosită de aborigenii australieni; are o formă specială de baston îndoit și, aruncată fiind, revine la locul de pornire dacă n-a atins ținta. Cunoscut în antichitate și de alte popoare. 2. Efect b. = reacție de apărare activă a indivizilor și colectivităților împotriva opiniilor și atitudinilor pentru care s-a făcut propagandă, putând duce la formarea unor opinii și atitudini contrare.

bumerang, bumeranguri s. n. (pub.) acțiune care are repercusiuni asupra inițiatorului acesteia.