opțiuni
  • info
19 definiții pentru bulicher

Explicative DEX

BULICHER, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

BULICHER, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”.

bulicher sn [At: ȘEZ. VIII, 88 / V: ~car, ~cheac, ~iheci, ~iter / Pl: ? / E: nct] (Reg) Cuțit mare (și stricat).

bulicher s.n. (reg.) Cuțit mare și lung. ♦ Cuțit stricat, care nu taie. • pl. -e. /cf. magh. bugyli „briceag”, rom. buricar.

BULICHER (pl. -ere) sn. Mold. Bucov. Cuțit prost, cioarsă: scoate ~ul din teacă... și începe a ciocîrti un gîrneț de stejar CRG.

BULICHER, bulichere, s. n. (Mold., Bucov.) Cuțit mare și prost, care taie rău. V. cioarsă, custură. Scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amînari și începe a ciocîrti un gîrneț de stejar. CREANGĂ, P. 125.

BULICHER, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare care nu taie bine. – Comp. magh. bugyli „briceag”

BULICHER ~e n. pop. 1) Cuțit mare și lung. 2) fig. Cuțit care nu taie; cuțit tocit. /cf. ung. bugyli

bulicher n. Mold. cuțit mare și lung: scoate bulicherul din teacă CR. [Origină necunoscută].

bulichér n., pl. e (din buricar). Nord. Fam. Briceag prost, cuțit prost, cĭorsan, custură.

bulicar sn vz bulicher

bulicheac sn vz bulicher

buliheci sn vz bulicher

buliter sn vz bulicher

Ortografice DOOM

bulicher (reg.) s. n., pl. bulichere

bulicher (reg.) s. n., pl. bulichere

bulicher s. n., pl. bulichere

Etimologice

bulicher (bulichere), s. n. – (Mold.) Cuțit, briceag. Origine necunoscută. Cihac, II, 486, propune ca etimon mag. bugyli, „cuțit cu mîner de lemn”.

Sinonime

BULICHER s. v. cioarsă.

bulicher s. v. CIOARSĂ.

Intrare: bulicher
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulicher
  • bulicherul
  • bulicheru‑
plural
  • bulichere
  • bulicherele
genitiv-dativ singular
  • bulicher
  • bulicherului
plural
  • bulichere
  • bulicherelor
vocativ singular —
plural —
bulicheac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulicheac
  • bulicheacul
plural
  • bulicheace
  • bulicheacele
genitiv-dativ singular
  • bulicheac
  • bulicheacului
plural
  • bulicheace
  • bulicheacelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buliter
  • buliterul
plural
  • bulitere
  • buliterele
genitiv-dativ singular
  • buliter
  • buliterului
plural
  • bulitere
  • buliterelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buliheci
  • buliheciul
plural
  • bulihece
  • bulihecele
genitiv-dativ singular
  • buliheci
  • buliheciului
plural
  • bulihece
  • bulihecelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulicar
  • bulicarul
plural
  • bulicare
  • bulicarele
genitiv-dativ singular
  • bulicar
  • bulicarului
plural
  • bulicare
  • bulicarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bulicher, bulicheresubstantiv neutru

  • 1. regional Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: cioarsă cuțit
    • format_quote Scoate bulicherul din teacă, îl dă pe amînari și începe a ciocîrti un gîrneț de stejar. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.