15 definiții pentru bulevard


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulevárd sn [At: BĂLCESCU, M. V. 589/11 / Pl: ~e / E: fr boulevard] 1 (Înv) Partea exterioară a unei fortificații. 2 (Înv; fig) Parte de zid expusă atacurilor. 3 Arteră urbană de mare circulație, de obicei, mărginită de arbori.

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori. – Din fr. boulevard.

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori de-a lungul trotuarelor. Bulevardul gării se întinde către inima orașului curat și gătit cu tei. SAHIA, N. 54. Pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard. GHICA, S. 86.

BULEVÁRD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori. – Fr. boulevard.

BULEVÁRD s.n. Stradă largă, dreaptă, în general mărginită de plantații de arbori. [< fr. boulevard].

BULEVÁRD s. n. stradă largă, dreaptă, cu circulație intensă. (< fr. boulevard)

BULEVÁRD ~e n. Stradă urbană largă și dreaptă, de mare circulație, mărginită, de obicei, de arbori. * De ~ care este de valoare dubioasă; bulevardier; ușor. /<fr. boulevard

bulevard n. 1. întăritură umplută cu pământ: poruncind să ducă toate tunurile pe bulevarduri BĂLC.; 2. fig. tot ce servă pentru apărare și protecțiune: Carpații fură bulevardul naționalității române; 3. stradă largă plantată de ambele laturi cu arbori: bulevardul Carol.

*bulevárd n., pl. e (fr. boulevard, d. germ. bollwerk, bastion). Vechĭ. Bastion. Azĭ. Stradă lată plantată cu arborĭ. Fig. Bastion, ceĭa ce servește la apărare: Carpațiiĭ aŭ fost bulevardu românimiĭ, dreptatea e bulevardu statelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulevárd s. n., pl. bulevárde; (bulevardul) abr. bd.

bulevárd s. n., pl. bulevárde; abr. bd.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulevárd (bulevárde), s. n.1. (Înv.) Bastion. – 2. Arteră urbană, stradă. Fr. boulevard.Der. bulevardier, adj. (de bulevard; în literatură: de restrînsă folosire artistică, destinat marelui public), din fr. boulevardier.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bulevard, bulevarde s. n. (iron. – la fotbal) apărare ușor penetrabilă de către atacul advers.

Intrare: bulevard
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulevard
  • bulevardul
  • bulevardu‑
plural
  • bulevarde
  • bulevardele
genitiv-dativ singular
  • bulevard
  • bulevardului
plural
  • bulevarde
  • bulevardelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulevard

  • 1. Arteră urbană de mare circulație, de obicei plantată pe margini cu arbori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Bulevardul gării se întinde către inima orașului curat și gătit cu tei. SAHIA, N. 54.
      surse: DLRLC
    • Pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard. GHICA, S. 86.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere bd.
    surse: DOOM 2

etimologie: