bulevard sn [At: BĂLCESCU, M. V. 589/11 / Pl: ~e / E: fr boulevard] 1 (Înv) Partea exterioară a unei fortificații. 2 (Înv; fig) Parte de zid expusă atacurilor. 3 Arteră urbană de mare circulație, de obicei, mărginită de arbori.

bulevard s.n. 1 Arteră urbană, largă, dreaptă, cu circulație intensă, în general mărginită de șiruri de arbori plantați pe ambele părți. Vesel, sprinten, am pornit la plimbare pe bulevarde (ARGH.). 2 (înv.) Partea exterioară a unor fortificații; bastion. ♦ Fig. Zid de apărare. Noi trebuie să fim un adevărat bulevard între cele două imperii (D. ZAMF.). • pl. -e. /<fr. boulevard.

BULEVARD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori de-a lungul trotuarelor. Bulevardul gării se întinde către inima orașului curat și gătit cu tei. SAHIA, N. 54. Pe atunci nu erau cluburi, presă, bulevard. GHICA, S. 86.

BULEVARD, bulevarde, s. n. Stradă largă, dreaptă, plantată cu arbori. – Fr. boulevard.

BULEVARD s.n. Stradă largă, dreaptă, în general mărginită de plantații de arbori. [< fr. boulevard].

BULEVARD s. n. stradă largă, dreaptă, cu circulație intensă. (< fr. boulevard)

BULEVARD ~e n. Stradă urbană largă și dreaptă, de mare circulație, mărginită, de obicei, de arbori. * De ~ care este de valoare dubioasă; bulevardier; ușor. /<fr. boulevard

bulevard n. 1. întăritură umplută cu pământ: poruncind să ducă toate tunurile pe bulevarduri BĂLC.; 2. fig. tot ce servă pentru apărare și protecțiune: Carpații fură bulevardul naționalității române; 3. stradă largă plantată de ambele laturi cu arbori: bulevardul Carol.

*bulevárd n., pl. e (fr. boulevard, d. germ. bollwerk, bastion). Vechĭ. Bastion. Azĭ. Stradă lată plantată cu arborĭ. Fig. Bastion, ceĭa ce servește la apărare: Carpațiiĭ aŭ fost bulevardu românimiĭ, dreptatea e bulevardu statelor.

bulevard s. n., pl. bulevarde; (bulevardul) abr. bd.

bulevard s. n., pl. bulevarde; (bulevardul) abr. bd.

bulevard s. n., pl. bulevarde; abr. bd.

bulevard, pl. bulevarde

bulevard.

bulevard (bulevarde), s. n. – 1. (Înv.) Bastion. – 2. Arteră urbană, stradă. Fr. boulevard. – Der. bulevardier, adj. (de bulevard; în literatură: de restrînsă folosire artistică, destinat marelui public), din fr. boulevardier.

bulevard, bulevarde s. n. (iron. – la fotbal) apărare ușor penetrabilă de către atacul advers.