bulcă sf [At: MARIAN, NA. 101 / Pl: ~lci / E: pn bulka] (Reg) 1 Franzelă. 2 Chiflă.

bulcă s.f. Franzelă; chiflă. ◊ pl. -ci. /<rus., ucr. булка, pol. bułka.

❍BULCĂ (pl. -ci) sf. 1 Bucov. 🍽 Pîinișoară, franzelă: s’a oprit la gratiile de lemn, din dosul cărora se zăreau șipuri, bulci, covrigi GRIG. ¶ 2 ⊕ pîine [rut.].

BULCĂ, bulci, s. f. (Regional) Franzelă, pîinișoară.

BULCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă, pîinișoară. – Ucr. bulka.

búlcă f., pl. ĭ (rut. búlka). Buc. Pînișoară. Mold. (burcă). Mălaĭ nic, turtă saŭ pîne de făină de grîŭ amestecată pe jumătate cu făină de popușoĭ îndulcită cu zahăr și coaptă în spuză pe frunză de hrean (în Fc. pălincă). V. geandră.

burcă¹ s.f. (reg.) Haină țărănească pentru bărbați, confecționată din stofa de lînă, asemănătoare cu o manta sau o țundră. ♦ Bundă din pănură groasă (verde), care se poartă iarna. ♦ Cojoc mare și mițos; sarică. • pl. -ci. /<ucr., rus. бурка, pol. burka, tăt. burke.

burcă² s.f. (reg.) Turtă din mălai care se opărește și se coace pe vatră, în spuză. • pl. -ci. /<tc. bürek, ngr. μπουρέκι.

2) búrcă V. bulcă.

bulcă (reg.) s. f., g.-d. art. bulcii; pl. bulci

bulcă (reg.) s. f., g.-d. art. bulcii; pl. bulci

bulcă s. f., g.-d. art. bulcii; pl. bulci

bulcă (bulci), s. f. – Chiflă, franzelă. Pol. bułka (DAR). Rar, în Bucov.

bulcă s. v. CHIFLĂ. FRANZELĂ.