10 definiții pentru bulcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulcă sf [At: MARIAN, NA. 101 / Pl: ~lci / E: pn bulka] (Reg) 1 Franzelă. 2 Chiflă.

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă; chiflă. – Din ucr. bulka.

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Regional) Franzelă, pîinișoară.

BÚLCĂ, bulci, s. f. (Reg.) Franzelă, pâinișoară. – Ucr. bulka.

búlcă f., pl. ĭ (rut. búlka). Buc. Pînișoară. Mold. (burcă). Mălaĭ nic, turtă saŭ pîne de făină de grîŭ amestecată pe jumătate cu făină de popușoĭ îndulcită cu zahăr și coaptă în spuză pe frunză de hrean (în Fc. pălincă). V. geandră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búlcă (reg.) s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci

búlcă s. f., g.-d. art. búlcii; pl. bulci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

bulcă s. v. CHIFLĂ. FRANZELĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búlcă (búlci), s. f. – Chiflă, franzelă. Pol. bułka (DAR). Rar, în Bucov.

Intrare: bulcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulcă
  • bulca
plural
  • bulci
  • bulcile
genitiv-dativ singular
  • bulci
  • bulcii
plural
  • bulci
  • bulcilor
vocativ singular
plural

bulcă

etimologie: