9 definiții pentru buimatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

buimátic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. IV, 45 / Pl: ~ici, ~ice / E: buimac + -atic] Buimac.

BUIMÁTIC, buimatici, -ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. -atic.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. Urieșii stau buimatici. ALECSANDRI, P. A. 152.

BUIMÁTIC, -Ă, buimatici, -e, adj. (Rar) Buimac. – Din buim[ac] + suf. -atic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buimátic (reg.) adj. m., pl. buimátici; f. buimátică, pl. buimátice

buimátic adj. m., pl. buimátici; f. sg. buimátică, pl. buimátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUIMÁTIC adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

buimatic adj. v. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.

Intrare: buimatic
buimatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buimatic
  • buimaticul
  • buimaticu‑
  • buimatică
  • buimatica
plural
  • buimatici
  • buimaticii
  • buimatice
  • buimaticele
genitiv-dativ singular
  • buimatic
  • buimaticului
  • buimatice
  • buimaticei
plural
  • buimatici
  • buimaticilor
  • buimatice
  • buimaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buimatic

etimologie:

  • Buim[ac] + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09