opțiuni
  • info
3 intrări
19 definiții

Explicative DEX

BUIESTRAȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

BUIESTRAȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.

buiestra vt [At: MAT. FOLK. 486 / Pzi: ~rez / E: buiestru] A face calul să meargă în buiestru Si: a buiestri.

buiestraș, ~ă [At: SLAVICI, N. I, 105 / V: ~ruș / Pl: ~i, ~e / E: buiestru + -aș] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).

buiestruș, ~ă a vz buiestraș

buiestraș, -ă s.m., adj. (pop.) (Cal) care merge în buiestru; buiestru. Încalecă pe buiestraș (SLAV.). • pl. -i, -e. și buiestruș, -ă s.m., adj. /buiestru + -aș.

buiestruș, -ă s.m., adj. v. buiestraș.

BUIESTRA, ÎMBUIESTRA (-trez) I. vb. tr. A face (un cal) să umble în buiestru. II. vb. intr. A umbla în buiestru: Ghiocel buiestra lin și repede (S. -ALD.).

BUIESTRAȘ, ÎMBUIESTRAȘ adj. și sm. 🐒 (Cal) ce umblă în buiestru: și-a cumpărat un cal buiestraș (BR. -VN.); a poruncit să-i puie șeaua pe un buiestraș tătăresc (CAR.); sburam în ajunuri de sărbătoare pe cîte un îmbuiestraș neobosit (LUNG.).

BUIESTRAȘ, buiestrași, s. m. Cal care merge în buiestru. Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, F. J. 143. Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. ◊ (Adjectival) Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92.

BUIESTRAȘ, buiestrași, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge în buiestru. – Din buiestru + suf. -aș.

BUIESTRAȘ ~i m. Cal care merge în buiestru. [Sil. bu-ies-] /buiestru + suf. ~aș

buiestraș m. cal în buiestru.

buĭestráș, -ă adj. Care merge’n buĭestru: cal buĭestraș. – Și bo- (vest). V. trăpaș.

buĭestréz v. tr. Lit. Merg în buĭestru.

Ortografice DOOM

buiestraș (desp. -ies-) adj. m., s. m., pl. buiestrași

buiestraș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestrași

buiestraș adj. m., s. m. (sil. -ies-), pl. buiestrași

Sinonime

BUIESTRAȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)

BUIESTRAȘ adj., s. buiestru. (Cal ~.)

Intrare: buiestra
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buiestra
  • buiestrare
  • buiestrat
  • buiestratu‑
  • buiestrând
  • buiestrându‑
 singular plural
  • buiestrează
  • buiestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiestrez
 (să)
  • buiestrez
  • buiestram
  • buiestrai
  • buiestrasem
a II-a (tu)
  • buiestrezi
 (să)
  • buiestrezi
  • buiestrai
  • buiestrași
  • buiestraseși
a III-a (el, ea)
  • buiestrează
 (să)
  • buiestreze
  • buiestra
  • buiestră
  • buiestrase
plural I (noi)
  • buiestrăm
 (să)
  • buiestrăm
  • buiestram
  • buiestrarăm
  • buiestraserăm
  • buiestrasem
a II-a (voi)
  • buiestrați
 (să)
  • buiestrați
  • buiestrați
  • buiestrarăți
  • buiestraserăți
  • buiestraseți
a III-a (ei, ele)
  • buiestrează
 (să)
  • buiestreze
  • buiestrau
  • buiestrară
  • buiestraseră
Intrare: buiestraș (adj.)
buiestraș1 (adj.) adjectiv masculin
  • silabație: bu-ies-traș info
adjectiv masculin (AM1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiestraș
  • buiestrașul
  • buiestrașu‑
plural
  • buiestrași
  • buiestrașii
genitiv-dativ singular
  • buiestraș
  • buiestrașului
plural
  • buiestrași
  • buiestrașilor
vocativ singular —
plural —
îmbuiestraș1 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbuiestraș
  • îmbuiestrașul
  • îmbuiestrașu‑
plural
  • îmbuiestrași
  • îmbuiestrașii
genitiv-dativ singular
  • îmbuiestraș
  • îmbuiestrașului
plural
  • îmbuiestrași
  • îmbuiestrașilor
vocativ singular —
plural —
buiestruș2 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiestruș
  • buiestrușul
plural
  • buiestruși
  • buiestrușii
genitiv-dativ singular
  • buiestruș
  • buiestrușului
plural
  • buiestruși
  • buiestrușilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: buiestraș (cal)
buiestraș2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: bu-ies-traș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiestraș
  • buiestrașul
  • buiestrașu‑
plural
  • buiestrași
  • buiestrașii
genitiv-dativ singular
  • buiestraș
  • buiestrașului
plural
  • buiestrași
  • buiestrașilor
vocativ singular —
plural —
buiestruș1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiestruș
  • buiestrușul
plural
  • buiestruși
  • buiestrușii
genitiv-dativ singular
  • buiestruș
  • buiestrușului
plural
  • buiestruși
  • buiestrușilor
vocativ singular —
plural —
îmbuiestraș2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbuiestraș
  • îmbuiestrașul
  • îmbuiestrașu‑
plural
  • îmbuiestrași
  • îmbuiestrașii
genitiv-dativ singular
  • îmbuiestraș
  • îmbuiestrașului
plural
  • îmbuiestrași
  • îmbuiestrașilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buiestra, buiestrezverb

  • 1. A face calul să meargă în buiestru. MDA2 CADE
    sinonime: buiestri
  • 2. intranzitiv A umbla în buiestru. CADE
    • format_quote Ghiocel buiestra lin și repede. (S.-ALD.) CADE
etimologie:
  • buiestru MDA2

buiestraș, buiestrașisubstantiv masculin
buiestraș, buiestrașiadjectiv masculin

  • 1. (Cal) care merge în buiestru; buiestru. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: buiestru
    • format_quote Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, F. J. 143. DLRLC
    • format_quote Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. DLRLC
    • format_quote Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. DLRLC
    • format_quote Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92. DLRLC
    • format_quote Încalecă pe buiestraș. (SLAV.) DEXI
    • format_quote Și-a cumpărat un cal buiestraș. (BR.-VN.) CADE
    • format_quote A poruncit să-i puie șeaua pe un buiestraș tătăresc. (CAR.) CADE
    • format_quote Sburam în ajunuri de sărbătoare pe cîte un îmbuiestraș neobosit. (LUNG.) CADE
etimologie:
  • Buiestru + -aș. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.