buhav, ~ă a vz puhav

buhav, -ă adj. v. puhav.

BUHAV adj. Umflat la față (de boală, de somn, de băutură), buged: un domn... cu un chip ~ de beție (D. -ZAMF.) [srb.].

BUHAV, -Ă, buhavi, -e, adj. 1. Umflat la față (de beție, de boală, de somn etc.); buged, buhăit. Celălalt, mai tînăr mult, coclit însă și buhav... oglindea pe fața-i rînjitoare și botoasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. Pare gras pentru că-i așa buhav la față și voluminos, ochii mici, verzui, duși în fundul capului. VLAHUȚĂ, O. A. 256. 2. Moale, fleșcăit. Carnea devenea buhavă și fără gust. GHICA, S. 541.

buhav a. 1. galben și umflat, vorbind mai ales de fața unui bolnav; 2. stricat de băutură. [Serb. BUHAV].

PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din sb. buhav.

buhab, ~ă a vz buhav^[1]

pâhav, ~ă a vz puhav

pihav, ~ă a vz puhav

puhab, ~ă a vz puhav

puhav, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (rar) buhab, (pop) bu~, (reg) pâhav, pihav, ~ab / A și: ~hav / Pl: ~i, ~e / E: bg пухкав] 1 (D. oameni și d. părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască și umflată Si: (reg) buged, buhăit⁴, pâhăvit, (rar) pufos (5), pufăios, pufoșit, scarbăd, umflat. 2 (Olt; Mun; d. oameni; îf pâhav) Care nu rezistă la eforturi Si: bolnăvicios (1), slab. 3 (Reg; d. aluat, pâine și preparate din aluat) Moale. 4 (Pex) Proaspăt. 5 (Mun; d. boabele cerealelor; îf pâhav) Care nu are miez Si: sec. 6 (Reg; d. carne) Fraged (2). 7 (Reg; d. pământ, roci, zăpadă etc.) Care este puțin compact și se fărâmițează ușor. 8 (Reg; d. terenuri) Umed. 9 (Mol; d. mirosuri) Stricat.

❍BUHAB = BUHAV: e gras, adecă pare gras, pentru că-i așa ~ la față (VLAH.).

PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav.

PUHAB, -Ă adj. v. puhav.

PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Cu carnea moale; umflat, buhăit. V. buhav. Acelui morar scurt, gras și puhav îi zicea Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 7. Madam Rinalti, somnolentă, albă și puhavă, cu ochii spălăciți, fără gene... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. E gras, adică prea gras, pentru că-i așa puhav la față și voluminos. VLAHUȚĂ, O. AL. II 20. 2. Afînat, înfoiat. Am mers liniștit prin omătul puhav. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 4/4. ♦ (Rar, despre un material tare) Spongios. Cu fața zbîrcită ca o stîncă puhavă și scobită de părăie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. – Accentuat și: puhav. – Variantă: puhab (CONTEMPORANUL, II 760) adj.

PUHAV ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică plină și moale. 2) (despre alimente, substanțe, materii etc.) Care este înfoiat; afânat. Chiflă ~ă. Pământ ~. /<bulg. buhkav

puhav a. Mold. 1. umflat (despre aluat); 2. bombat: o stâncă puhavă și scobită EM. [V. buhav].

búhab, búhav, púhav și púhab adj. (sîrb. buhav și puhab, ușor, pufos. V. bufnesc, puf). Est. Buhăit, gras bolnăvicĭos: cu fața buhavă (VR. 1911, 8, 210). – În vest (maĭ rar) -áb, -áv.

púhab și púhav, V. buhab.

puhav adj. m., pl. puhavi; f. puhavă, pl. puhave

puhav adj. m., pl. puhavi; f. puhavă, pl. puhave

puhav adj. m., pl. puhavi; f. sg. puhavă, pl. puhave

puhav

puhav.

PUHAV adj. v. afânat, apătos, apos, jilav, moale, poros, proaspăt, pufos, rar, reavăn, spongios, ud, umed.

PUHAV adj. 1. fleșcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. v. buhăit.

puhav adj. v. AFÎNAT. APĂTOS. APOS. JILAV. MOALE. POROS. PROASPĂT. PUFOS. RAR. REAVĂN. SPONGIOS. UD. UMED.

PUHAV adj. 1. fleșcăit, moale, (livr.) flasc. (Are o carne ~.) 2. buhăit, umflat, (reg.) buged, searbăd, (Transilv.) pufăios. (O față ~.)

puhab, -ă, puhabi, -e, adj. – (reg.) Afânat, făinos, moale, dospit. – Din srb. buhav „ușor, pufos” (Scriban, DEX); din bg. puhav (MDA).

puhab, -ă, adj. – Afânat, făinos, moale, dospit. – Din srb. buhav (DEX); magh. puha „moale” (Țurcanu).