2 intrări

33 de definiții

din care

Explicative DEX

BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.

BUHĂI2, buhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

buhăi2 vr [At: APĂRAREA SĂNĂTĂȚII, ap. TDRG / V: ~ăvi / Pzi: ~esc / E: ns cf buhav] A se umfla la față (din cauza beției, bolii, somnului etc.) Cf (reg) bugezi.

buhăi3 vi [At: LB / Pzi: ~esc / E: buhai] 1 (D. tun) A bubui. 2 (D. om) A tuși puternic. 3 A bate.

buhăi1 vi [At: H III, 108 / V: -ălui, -hui, fufăi / Pzi: nct / E: buhai] (Reg) 1 A țipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (D. copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage cu pușca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă.

buhăi2 vb. IV. intr. (reg.) 1 A plînge țipînd; a urla. 2 (despre copii) A plînge (continuu) cu glas tare. 3 A face zgomot pentru a speria păsările de casă. • prez. ind. -iesc. /buhai + -i.

buhăi1 vb. IV. refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. • prez.ind. -iesc. /buhav + -i.

❍BUHĂI1 (-ăiesc) vb. intr. Mold. A plînge cu țipete, cu mugete (ca buhaiul): a buhăit ea cît a mai buhăit, și i-a trecut (VLAH.).

BUHĂI2 (-ăesc) vb. refl. A se umfla, a se face buhav (de boală de somn, de băutură): doarme de se buhăește (JIP.); obrajii se buhăiseră și înălbiseră (S. -ALD.).

BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai.

BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.

BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. ♦ (Mai ales despre copii) A plînge tare. Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234.

BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se face buhav la față (de beție, de somn, de boală etc.).

BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1.

BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav la față. – Din buhav.

A SE BUHĂI mă ~iesc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni buged. [Sil. -hă-i] /Din buhai

buhăì v. Mold. a plânge urlând, a țipa ca buha.

buhăì v. a se face buhav, a se umfla fața (de somn sau de beție). [V. buhav].

bufăi vr vz buhăi

buhălui vi vz buhăi1

BUHĂIA (pl. -ieli) sf. Faptul de a buhăi1, muget (ca al buhaiului): se auzea din sat o ~ de răsuna valea (D. -ZAMF.).

buhăbésc, buhăĭésc, buhăvésc, puhăbésc și puhăvésc (mă) v. refl. (d. buhab ș.a.). Devin buhab. V. bohîltesc.

Ortografice DOOM

buhăi2 (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă buhăiesc, 3 sg. se buhăiește, imperf. 1 sg. mă buhăiam; conj. prez. 1 sg. să mă buhăiesc, 3 să se buhăiască; imper. 2 sg. afirm. buhăiește-te; ger. buhăindu-mă

buhăi1 (a ~) (a țipa; a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. buhăi/buhăiesc, 3 sg. buhăie/buhăiește, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 1 sg. să buhăi/să buhăiesc, 3 să buhăie/să buhăiască; ger. buhăind

!buhăi2 (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiește, imperf. 3 sg. se buhăia; conj. prez. 3 să se buhăiască

buhăi1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. buhăi / buhăiesc, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 3 să buhăie / să buhăiască

buhăi (a se umfla, a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buhăiesc, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 3 sg. și pl. buhăiască

buhăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

Argou

buhăi, buhăi I v. i. a tuși. II v. r. a-și pierde prospețimea tenului (în special ca urmare a consumului de alcool).

Sinonime

BUHĂI vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.)

BUHĂI vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.)

Regionalisme / arhaisme

buhăi, buhăiesc, v.t. (reg.) A mișca pâinea în cuptor, pentru a crește bine la copt. – Din buhav „a se umfla”, var. a lui puhav (Șăineanu); cf. buhav (MDA).

buhăi, buhăiesc, vb. tranz. – (reg.) A mișca pâinea în cuptor, pentru a crește bine la copt (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Din buhav „a se umfla”, var. a lui puhav (< scr. buhav „ușor, pufos”) (Șăineanu); cf. buhav (MDA).

Intrare: buhăi (țipa, tuși)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
singular plural
  • buhăie
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăi
(să)
  • buhăi
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăi
(să)
  • buhăi
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăie
(să)
  • buhăie
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
(să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
(să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăie
(să)
  • buhăie
  • buhăiau
  • buhăi
  • buhăiseră
buhăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
singular plural
  • buhăiește
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăiesc
(să)
  • buhăiesc
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăiești
(să)
  • buhăiești
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăiește
(să)
  • buhăiască
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
(să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
(să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăiesc
(să)
  • buhăiască
  • buhăiau
  • buhăi
  • buhăiseră
buhălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: buhăi (umfla)
buhăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
singular plural
  • buhăiește
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăiesc
(să)
  • buhăiesc
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăiești
(să)
  • buhăiești
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăiește
(să)
  • buhăiască
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
(să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
(să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăiesc
(să)
  • buhăiască
  • buhăiau
  • buhăi
  • buhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buhăi, buhăi / buhăi, buhăiescverb

intranzitiv regional
  • 1. A plânge cu glas tare. DEX '09 DLRLC
  • 2. familiar Tuși. DEX '09 DLRLC
    sinonime: tuși
    • format_quote Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234. DLRLC
etimologie:
  • buhai DEX '09

buhăi, buhăiescverb

etimologie:
  • buhav DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.