opțiuni

2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.

BUHĂÍ2, búhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.

buhăí3 vi [At: LB / Pzi: ~esc / E: buhai] 1 (D. tun) A bubui. 2 (D. om) A tuși puternic. 3 A bate.

buhăi2 vr [At: APĂRAREA SĂNĂTĂȚII, ap. TDRG / V: ~ăvi / Pzi: ~esc / E: ns cf buhav] A se umfla la față (din cauza beției, bolii, somnului etc.) Cf (reg) bugezi.

buhăí1 vi [At: H III, 108 / V: -ăluí, -huí, fufăí / Pzi: nct / E: buhai] (Reg) 1 A țipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (D. copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage cu pușca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă.

BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai.

BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.

BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se face buhav la față (de beție, de somn, de boală etc.).

BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. ♦ (Mai ales despre copii) A plînge tare. Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234.

BUHĂÍ1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav la față. – Din buhav.

BUHĂÍ2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1.

A SE BUHĂÍ mă ~iésc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni buged. [Sil. -hă-i] /Din buhai

buhăì v. Mold. a plânge urlând, a țipa ca buha.

buhăì v. a se face buhav, a se umfla fața (de somn sau de beție). [V. buhav].

bufăí vr vz buhăi

buhăbésc, buhăĭésc, buhăvésc, puhăbésc și puhăvésc (mă) v. refl. (d. buhab ș.a.). Devin buhab. V. bohîltesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!buhăí2 (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiéște, imperf. 3 sg. se buhăiá; conj. prez. 3 să se buhăiáscă

buhăí1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. búhăi / buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 să búhăie / să buhăiáscă

buhăí (a se umfla, a țipa) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buhăiésc, imperf. 3 sg. buhăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buhăiáscă

buhăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: buhăi (țipa, tuși)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
 singular plural
  • buhăie
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăi
 (să)
  • buhăi
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăi
 (să)
  • buhăi
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăie
 (să)
  • buhăie
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
 (să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
 (să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăie
 (să)
  • buhăie
  • buhăiau
  • buhăiră
  • buhăiseră
buhăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
 singular plural
  • buhăiește
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăiesc
 (să)
  • buhăiesc
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăiești
 (să)
  • buhăiești
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăiește
 (să)
  • buhăiască
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
 (să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
 (să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăiesc
 (să)
  • buhăiască
  • buhăiau
  • buhăiră
  • buhăiseră
Intrare: buhăi (umfla)
buhăi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buhăi
  • buhăire
  • buhăit
  • buhăitu‑
  • buhăind
  • buhăindu‑
 singular plural
  • buhăiește
  • buhăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buhăiesc
 (să)
  • buhăiesc
  • buhăiam
  • buhăii
  • buhăisem
a II-a (tu)
  • buhăiești
 (să)
  • buhăiești
  • buhăiai
  • buhăiși
  • buhăiseși
a III-a (el, ea)
  • buhăiește
 (să)
  • buhăiască
  • buhăia
  • buhăi
  • buhăise
plural I (noi)
  • buhăim
 (să)
  • buhăim
  • buhăiam
  • buhăirăm
  • buhăiserăm
  • buhăisem
a II-a (voi)
  • buhăiți
 (să)
  • buhăiți
  • buhăiați
  • buhăirăți
  • buhăiserăți
  • buhăiseți
a III-a (ei, ele)
  • buhăiesc
 (să)
  • buhăiască
  • buhăiau
  • buhăiră
  • buhăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buhăi (țipa, tuși) intranzitiv regional

etimologie:

  • buhai
    surse: DEX '09

buhăi (umfla)

etimologie:

  • buhav
    surse: DEX '09 DEX '98