buft sn [At: TDRG / V: bufliș, bufta, bufte(a), bufti¹ sm (A: nct) / Pl: ? / E: nct] (Reg) Pântece de animal sau de om.

buft s.n. (reg.) Pîntece, burtă (de mamifer). Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut (CR.). • pl. -uri. /cf. magh. bufti „prost”.

❍BUFT sbst. Mold. 1 Burta mamiferelor, bărdăhan ¶ 2 pr. ext. familiar 🫀 Pîntecele omului.

BUFT, bufturi, s. n. (Mold.) Stomac sau burtă de mamifere. Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut, trandafiri usturoiați și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă, se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. – Variantă: boft (CAMILAR, N. I 254) s. n.

BUFT, bufturi, s. n. (Reg.) Stomac sau burtă de mamifere. – Comp. magh. bufli.

BUFT ~uri n. pop. Stomac de vită sau de porc. /Orig. nec.

buft n. Mold. 1. burta vitelor; 2. un fel de cartaboș: chiște și buft umplut CR. [Formă amplificată din buf, care exprimă ceva umflat].

buft n., pl. urĭ (ung. bufti, busnat, bucălat. V. buftea. Cp. cu bi- și ghiftuĭesc). Nord. Chișcă, stomah de porc. Cîrnaț (umplut cu carne tocată, pisat ș.a.) făcut din acest stomah. Fig. Iron. Om gras (Șez. 31, 112).^[1]

bufliș sm vz buft

bufta sm vz buft

bufte³ sm vz buft

buftea¹ sm vz buft

bufti¹ sm vz buft

buftea s.m., s.f. invar, (fam., glum.) Om mic de stat, gras (și buhăit). • și bufte, buhtea s.m., s.f. invar. /buft + -ea.

BOFT s. n. v. buft.

boft V. buft.

buft (reg.) s. n., pl. bufturi

buft (reg.) s. n., pl. bufturi

buft s. n., pl. bufturi

BUFT s. v. abdomen, burtă, pântece.

buft s. v. ABDOMEN. BURTĂ. PÎNTECE.