9 definiții pentru bufetier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bufetiér, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr buffetier] 1 Persoană care conduce un bufet (2). 2 Persoană care servește la un bufet (2).

BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Din fr. buffetier.

BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet sau servește la un bufet. Bufetierul teatrului. – Pronunțat: -ti-er.

BUFETIÉR, -Ă, bufetieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce un bufet (2) sau servește la un bufet. [Pr.: -ti-er] – Fr. buffetier.

BUFETIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care ține (sau servește la) un bufet. [Pron. -ti-er. / < fr. buffetier].

BUFETIÉR, -Ă s. m. f. cel care ține (servește la) un bufet (2). (< fr. buffetier)

BUFETIÉR ~ă, ~i, ~e m. și f. 1) Proprietar al unui bufet. 2) Persoană care servește într-un bufet. [Sil. -ti-er] /<fr. buffetier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bufetiér (-ti-er) s. m., pl. bufetiéri

bufetiér s. m. (sil. -ti-er), pl. bufetiéri

Intrare: bufetier
  • silabație: -ti-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufetier
  • bufetierul
  • bufetieru‑
plural
  • bufetieri
  • bufetierii
genitiv-dativ singular
  • bufetier
  • bufetierului
plural
  • bufetieri
  • bufetierilor
vocativ singular
  • bufetierule
  • bufetiere
plural
  • bufetierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bufetier, -ă bufetier bufetieră

  • 1. Persoană care conduce un bufet sau servește la un bufet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Bufetierul teatrului.
      surse: DLRLC

etimologie: