2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Bufeni m. pl. poreclă dată de către Frătuții bănățeni locuitorilor din comunele muntene ale Banatului (în număr de vr’o 15.000) veniți din Oltenia, de unde și numele de Țăreni, adică emigrați din Țara Românească. [Numele face aluziune la fudulia Țărenilor].

bufán sm [At: HEM 3189 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Român bănățean venit în Țara Românească.

bufan, -ncă s. Bănățean originar din Oltenia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bufan (reg.) s. m., pl. bufani

Intrare: bufeni
bufeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bufan
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufan
  • bufanul
  • bufanu‑
plural
  • bufeni
  • bufenii
genitiv-dativ singular
  • bufan
  • bufanului
plural
  • bufeni
  • bufenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)