2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Bufeni m. pl. poreclă dată de către Frătuții bănățeni locuitorilor din comunele muntene ale Banatului (în număr de vr’o 15.000) veniți din Oltenia, de unde și numele de Țăreni, adică emigrați din Țara Românească. [Numele face aluziune la fudulia Țărenilor].
bufan sm [At: HEM 3189 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Român bănățean venit în Țara Românească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bufan, -ncă s. Bănățean originar din Oltenia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bufan (reg.) s. m., pl. bufani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bufan (reg.) s. m., pl. bufeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bufan s. m., pl. bufeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bufeni
bufeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bufan
bufan2 (pl. -ani) substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bufan1 (pl. -eni) substantiv masculin
| substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)