2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
budur sn [At: N. RUCĂREANU, ap. ODOBESCU, S. III, 93 / V: ~ă2 sf / A și: budur / Pl: ? / E: nct] Stâncă mare pe care se urcă capra neagră.
BUDUR, budure, s. n. (Popular) Stîncă mare, cu vegetație săracă. Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUDUR, budure, s. n. (Pop.) 1. Stîncă mare cu vegetație săracă. 2. Buduroi (3).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bùdur m. 1. trunchiu de arbore găunos; 2. găleată de puț (obișnuit dintr’un trunchiu scobit). [Derivat dintr’un primitiv bud, trunchiu, înrudit cu but (cf. buture)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
búdur n., pl. e (cp. cu ung. bódor, vagabond). Sud. Stîncă inaccesibilă pe care hălăduĭește capra neagră. Nord. (budúră, f., pl. ĭ). Loc depărtat și pustiŭ (coclaurĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
budură2 sf vz budur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
budur s.n. (reg.) stâncă mare, adăpost pentru capra neagră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BUDUR subst. „stîncă, jghiab”. 1. – țig. (16 B II 27); Budur/i s.; -u t. (Mus); -escu, act. 2. Buduracul (Glos). 3. Buduran, olt. (AO VI 426; Sd VI 472); -a: Budoran țig. (16 B V 125). 4. Buduroi, N. (AO XVI 365); – V. (T-Jiu).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
budur, buduresubstantiv neutru
- 1. Stâncă mare, cu vegetație săracă. DLRLC DLRM
- Iată pe budur vînătorul Descinde-ncins cu capra [sălbatică]. La ODOBESCU, S. III 93. DLRLC
-