9 definiții pentru budacă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

budácă1 sf vz budac1

BUDÁCĂ, budace, s. f. (Reg.) Vas de lemn în care se pune laptele la închegat. – Din bud[ăi] + suf. -acă.

budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].

budácă f., pl. e (rudă cu buduĭ). Est. ș.a. Putină cu gura maĭ deschisă de cît fundu și în care se toarnă laptele din gălețĭ la stînă și se păstrează zeru.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUDÁCĂ s. v. închegătoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

budácă, s.f. – (reg.) Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi, 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș, 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni, 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud, 1988). ♦ (onom.) Budaca, Budacă, nume de familie în Maramureș. – Cf. budâi „vas din doage în care se păstrează laptele” (< magh. bödöny „bidon, putină”) (Scriban, DLRM, MDA); cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).

budácă, s.f. – Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi 1925); budâi. Se folosește la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuș 1986), pentru închegarea cașului și la cumpănitul brânzei (Georgeoni 1936: 75), pentru depozitarea merelor ca să fermenteze (Ieud 1988). – Cf. germ. Butte, Bude „vas de lemn” (Țurcanu).

Intrare: budacă
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buda
  • budaca
plural
  • budace
  • budacele
genitiv-dativ singular
  • budace
  • budacei
plural
  • budace
  • budacelor
vocativ singular
plural